Pa draga 2016

  Anul 2016 a fost anul meu cu realizare sentimentala, abateri am avut des.. dar nici pornirile la noi lucruri nu au lipsit.
  Am reusit sa fiu mai puternica, de fapt m-a sustinut cine trebuia si am fost puternica. Conteaza enorm de mult daca persoana pe care o iubesti este langa tine cand ai nevoie.. Cand certurile pot lipsi.
  In 2016 m-am cunocut mai bine pe mine, cred ca fiecare inaintand in varsta incepe sa se cunoasca mai bine, sa isi schimbe gusturile.. si sa invete oamenii. Pana acum am crezut ca stiu oamenii, adica stiu cum sa ma comport cu ei. Am ajuns in punctul sa spun ca de fapt nu stiam mai nimic. Poate m-am maturizat mai mult in acest an si cunoscanu-ma pe mine mai bine mi-am schimbat si ideile despre oameni.
  Am invatat sa aplic sfatul pe care il dadeam multora " Fii indiferenta." . Uneori ajuta, si te inveti asa si nu te mai ranesc anumite lucruri.
  2016.. A fost dureros, frumos, si am amintiri pe care nu le voi uita niciodata. Prin asta se remarca fiecare an, prin amintiri.

Vine Craciunul

Vine Craciunul, ce bucurie, nu-i asa ? Cat de mult iti doresti un lucru material, si cat de mult nu iti doresti ?
   Lucrurile materiale sunt bune, in viata de zi cu zi, un telefon nou, haine, carti si alte chestii. Te bucura o scurta perioada, cat sunt noi, cat nu esti obisnuit cu ele.
   Imi e dor de spiritul Craciunului. Acel sentiment cand ii ai pe toti dragi langa tine. Dar cand lipseste cineva, ce faci ? Si mai ales, daca nu il poti aduce langa tine, ce faci ? Te bucuri de Craciun, de persoanele pe care le iubesti. Dar lipseste cineva, nu-i asa ? Lipseste un sentiment, o persoana, simti ca lipseste. Nu vrei sa ii intristezi si pe ceilalti, nu acum cand totul pare sa ii bucure cu adevarat. Te bucuri langa ei, pentru ca nu ai de ales, pentru ca te doare dar nu arati, pentru ca vrei dar nu poti, pentru ca ii protejezi. Ma bucur pentru oamenii care au un Craciun fericit din toate punctele de vedere. Si eu il am, doar ca darul pe care il astept Mosul nu mi-l poate aduce. O imbratisare, careia ii duc dorul atat de mult. Nu e nimic Mosule, nu e tarziu niciodata..
    Bucurati-va de Craciun, de parinti, de bunici, frati, surori prieteni, iubiti. E foarte frumos cand are cine sa iti ofere imbratisari care te ajuta sa rezisti, imbratisari din iubire. Imbratisari adevarate, pe care le simte sufletul. Iubirea de Craciun e diferita, este puternica si mai sanatoasa, mai pura. Sentimentele sunt mai pure.

Stari sufletesti II

      M-as putea arunca cu usurinta in bratele durerii si sa scriu despre ea, despre durerea oamenilor. Dar am bagat.o prea mult in seama si devine prea importanta.
     Azi am zambit, ieri am ras, maine voi privi oamenii in ochi. Ce ma impiedica sa fiu un om fericit ? Cand toate sunt trecatoare si Dumnezeu ma iubeste ? Fiecare are soarta lui, mai grea sau usoara, care o merita sau nu. Cu toate acestea trebuie sa fim multumiti, pentru ca daca nu ne bucuram noi de viata noastra, cine o face ? Si de ce sa o stricam si sa pierdem timpul aiurea.
     Azi am ranit, am plans..si imi pare rau. Ma doare inima, imi cer socoteala, nu sunt mandra de mine. De ce sa fac si eu asta ? Poate ca in momentul respectiv asa am simtit ca trebuie sa fac.. dar nu a fost corect. Am ranit si imi pare rau.
     Azi am sperat si m-am rugat. Am stat cu stres si frica, am fost o prada usoara. Inima mi-a batut tare, am simtit-o in gat si in mine se purta o batalie. Dar nu stiu intre cine; important e ca a castigat cine trebuia, deoarece dupa m-am linistit. Sufletul este foarte sensibil, trebuie sa avem grija.
     Azi am reusit ! Azi m-am ridicat, am un scop, am o speranta, am o persoana langa mine, am iubire. Azi am inteles ca omul are nevoie de cate putin din toate. Ca nu stii ce e viata fara sa plangi, sa te doara, sa gresesti sau sa traiesti ca in povesti. Nu asa te simti om; om te simti cand reusesti sa treci peste un obstacol, sa te uiti in jur si sa vezi ca nu esti singur. Sa ai cu cine sa te certi, e important, pentru ca impacarea vindeca mai multe rani, nu doar cele provocate din cauza conflictului.
Sa ai puterea sa crezi in tine te salveaza de multe ori, mai ales daca nu esti singurul care o face.

Si fuge gandul la toate

     Ganduri suflete, multe ganduri, uneori prea multe ganduri. Te amagesti singur cand vine vorba de multe sentimente, de lucruri care se pot intampla sau chiar si despre persoane.

     Sincer, patesc foarte des sa ma gandesc la cineva sau ceva ce voi face, pentru unii nimicuri, dar acele nimicuri ma pot face foarte fericita. Asa, dintr-o data, incep sa zambesc si sa fiu energica, entuziasmata as putea spune. Dar, mai sunt acele momente in care chiar daca gandul meu fuge la ceva placut, nu pot scapa de tensiunea sau tristetea pe care o simt. Depinde de moment, daca este un moment tensionant in care trebuie sa aflu ceva important sau sa vad, toata atentia mea este acolo, chiar daca mintea mea fuge la o ciocolata calda si o carte sau persoana iubita.
     Am invatat ca nu doar strainii te pot rani, ci si familia, prietenii nici nu mai zic. Adica, persoanele la care te astepti sa te inteleaga, sa iti ofere mangaiere si sfaturi, te ranesc. Este detestant sa stii ca plangi si plangi si iar plangi, si nu se schimba nimic. Sa stii ca la un moment dat se va intampla din nou, vor veni din nou acele cuvinte sau batai, traiesti cu frica.
      Dorul doare. Cand iti este dor de o persoana, este o durere aparte. Te simti gol iar in mintea ta se difuzeaza doar filmul amintirilor cu persoana respectiva. O visezi, inchizi ochii pentru a-ti aminti anumite momente, plangi, si la final oftezi adanc si nu ai ce sa faci.. Mergi inainte, cu dorul, pana la revedere. Nu uita, mereu va fi revederea.
      Mereu o parte din sufletul meu este aici si o poti citi. Gandurile mele, poate sunt si ale tale si te bucuri ca nu esti singurul care uneori, este coplesit de gandurile sale; iar daca nu, apreciaza tot ce ai si trebuie sa ai asteptari mai mici.

Doi ani

Si-au trecut doi ani de cand,
Te simt in adieri de vant,
De cand in vise ne vorbim
Si dimineata ne oprim.

Si cand lacrimile vor s-apara
Lumea devenind neclara,
Inchind ochii, inghitand in sec
"Nu in public, trebuie sa plec."

Nu vreau sa moara acest copil,
L-ai invatat sa fie impecabil
Fara pete de durere, de rautate
E la fel, ascuns, departe.

Vise de noapte II

     Si nu stiu cum de mi-a venit, ca in acel moment, sa deschid ochii si sa ma uit atent la el. Puteam sta cu ochii inchisi linistita, dar nu; o dorinta interioara m-a facut sa vreau sa il vad. Sau.. mai bine zis, sa o vad. Stateam intinsa in pat si cu privirea atintita la ea; nu scoteam niciun cuvant. Imi era frica. Nu voiam sa ma dau jos din pat, imi simteam picioarele reci ca gheata. Eram nelinistita, incepeam sa imi simt inima in gat. Si-a miscat buzele in forma litere "O" si am adormit. Am stat inconstienta cateva ore, deoarece cand m-am trezit era deja noapte. Am intors capul spre usa; se afla fix in aceeasi pozitie. Ochii acelei umbre ma infiorau; aveau un strop de rautate si nebunie psihica. Am deschis gura sa spun ceva dar nu am apucat sa rostesc nimic, deja avea degetul sau forma unui deget peste buzele mele; chiar daca era ca un fum, simteam cum apasa rece pe buzele mele. A rostit cu o voce dulce " Taci, vor auzi ca te-ai trezit." S-a uitat in spate si a adaugat  " Prea tarziu."
      Cine m-a auzit ? Unde eram ? Cine era aceasta umbra ? Da, umbra. Fara corp, dar cu maini si degete, capabila sa atinga sa vorbeasca, avea aproape tot ce avea un om, din punct de vedere fizic. Ii lipsea ceva: forma parului. Asta o facea putin mai stranie pe umbra care doar cand se uita la tine te facea sa ai un gol in stomac.
       A mimat din nou litera "O" si am adormit. M-am trezit mai apoi, pe un scaun, intr-un spatiu intunecat. M-am ridicat pentru a cerceta putin zona. Dupa ce am facut doi pasi pe podeaua rece picioarele mele au devenit moi si fara folos. Am cazut; m-am intors cu spatele pentru a ma ridica pe scaunul pe care m-am trezit, dar am ramas fara aer cand nu am mai vazut nimic care sa semene ca un scaun; sau cu orice altceva solid. M.am uitat la picioarele mele care dispareau intr-un nor negru. Am apucat sa tip dar a ramas doar ecoul.

Vise de noapte I

      Negru peste tot. Imi maream ochii pentru a destinge ceva, dar nimic. Imi fixam privirea in diferite locuri sa observ orice miscare, dar la fel; nimic. Am incercat sa ma ridic, imi simteam corpul greu si lipsit de putere. M-am uitat in jos; imi priveam corpul. O rochie alba mi-l acoperea; globuri mici din cristal se invarteau in jos sfarsind-o . Imi placea; era fina la atingere si comoda.
      Am incercat sa vorbesc, sa strig pe cineva dar era ceva ciudat; liniste, prea multa liniste. Vocea mea nu se auzea nicaieri. Daca eu nu ma auzeam vorbind nimeni nu auzea. Am lasat balta ideea de a-mi folosi corzile vocale.
      Am inceput sa merg, faceam pasi mici prin intuneric; eram destul de calma. Nu stiam unde sunt, sau cum as fi ajuns in acel spatiu sau ce se intamplase mai devreme. Dupa ce am mers putin, am observat un obiect care venea cu rapiditate in jos. Era un pahar, care a cazut si s-a spart in zeci de cioburi. M-am apropiat curioasa, am luat un ciob in mana, din neatentie m-am taiat. Parea sa curga prea mult sange de la o taietura atat de mica. Am clipit, si m-am trezit in spatiul unde eram cu cateva secunde in urma. M-am holbat pret de o clipa la degetul meu alb, nu se vedea nici un fir de sange. Vazusem din nou acel pahar care se pregatea sa devina cioburi. Am asteptat cateva secunde dupa ce s-a spart si am inceput sa ma apropii. Am ridicat capul si privirea mea s-a urcat in sus, in gol . Imi cazuse o picatura de sange pe fata, care s-a prelins usor pana la barbie. Mi-a cazut pe rochie, a ramas intacta, alba ca la inceput. M-a pus putin pe ganduri, dar mai mare era vointa de a calca cioburile. Am facut un pas, picioarele mele goale au atins sticla si au crapat-o usor. Simteam ca ma joc cu picioarele in cel mai fin nisip din lume.
      Am inchis ochii si m-am trezit iar in pustiul intunecat, m-am uitat in jurul meu, se auzea un zgomot din ce in ce mai aproape. Am incercat sa merg, dar m-am izbit de un perete; am ridicat in lateral mana, care si ea s-a oprit de un perete. Zgomotul era foarte aproape; erau peretii. Se miscau, se apropiau unul de celalalt. Un singur gand mi-a fulgerat prin minte : " Voi muri."

Glasuri

Tu septembrie, ai venit cu dor. Tu septembrie ai venit cu suferinta ? De ce la mine, te-asteptam cu drag, nu cu atata tristete. Tristete care ai adus-o de departe si vrei sa mi-o dai mie  ? De ce septembrie, nu imi vrei bine . 
   Nu vreau lacrimile tale, draga septembrie. Nu vreau frica ta, vreau iubire si liniste. Da-mi o adiere cu miros dulce de toamna, care sa imi trezeasca amintiri frumoase. Zi-mi o poveste de pe meleaguri in care ai cutreierat, zi-mi despre oameni cu suflete calde. Arata-mi culori vii, invata-ma sa pictez lumea colorata asa cum faci si tu. 
  Da-mi speranta, ca ma ucide dorul. Nu fi rece, ca sunt oamenii destul, deschide-mi ochii sa visez. Plutesc, langa tine, sa ma duci departe, langa el . El care, imi are inima, imi sopteste la ureche, ma atinge cu petale de flori tinere, care ma iubeste. Du-ma te rog, ca-mi cade sufletul, mi se usuca, si ochii-mi plang . Incepem toamna, aducem norii si lacrimile lor, du-ma dincolo de ei si ai grija de mine. Asa cum august te-a adus pe tine, adu-l si tu pe `el`
langa mine. 

Tu, iubire

     Daca nu ti-e bine tie

     Cum crezi ca mi-e mie 

     Daca-n dragoste si in razboi

     Totul e permis, se zice - 

     Si astept a ta privire 

     Sa ma-mbrace cu iubire,

     Si chiar ale tale buze - 

     Sa ma citeasca ca pe muze.

     Langa mine sa faci arta 

     Din saruturi facem cearta,

     Si din cuvinte miere, 

     Oh, tandretea ta nu piere. 

Thoughts III

     Fiecare fata se gandeste, la fel ca un baiat, ca are atuurile ei pentru a cuceri persoana iubita sau a capta atentia celor din jur. Majoritatea sunt legate de aspect pentru ca fiecare se uita prima data la imbracaminte, coafura, machiaj, silueta s.a.m.d. Nimeni nu este perfect, desi unii incearca sa arate ca sunt dar nu, sunt aici sa iti spun ca nu esti perfecta ca nu ai niste ochi perfecti sau o silueta perfecta. Sunt aici sa iti spun ca esti frumoasa, oricum ai arata, oricat de mult ai incerca sa slabesti si nu reusesti sau sa te ingrasi, esti frumoasa machiata sau nu, esti frumoasa intr-un costum de baie sau blugi sau pantaloni largi. Toti suntem frumosi. Asa cum suntem creati, cu ochi caprui sau albastri sau un par cu volum sau rar. De aici vine increderea in noi insine, cand ne simtim frumosi, apreciati avem incredere in noi, de aici ideea de perfectiune. 
     Baietii, nu trebuie sa fiti cu un corp scos din soare pentru a fi iubiti de fete, o fata nu admira doar muschii sau freza, se uita si cum mergi sau te comporti cand esti cu baietii. Nu trebuie sa iti schimbi anumite calitati ca sa cuceresti. Trebuie sa fii in largul tau. Fetele apreciaza acei baieti care le admira discret nu se holbeaza insistent, acei baieti care nu striga dupa fete pe strada despre formele lor, din contra, considera ca este dezgustator si prostesc.
Un compliment este mereu bine venit, dar nu facut la misto sau pentru distractie. 
    Sa fii tu insuti este cel mai bun atu, nu necesita prea multa osteneala si este usor de folosit. 

Discutie cu sufletul X

- Esti o printesa.

- Nu, sunt o regina.

- De ce te numesti regina ?

- Pentru ca asa merit, eu stiu ce merit. Stiu cat de mare este bunatatea sufletului meu si cat de stricta; cat de copila si cat de matura sunt si cel mai important cat de puternica sunt.

- Si pe ceilalti cum ii numesti ?

- Depinde de sufletul lor. Regi, regine, printi si printese pana la monstri nesuferiti.

- Cum iti dai seama de fiecare ?

- Toti isi arata adevarata fata, mai devreme sau mai tarziu.

- Si, la ce te ajuta aceste apelative ?

- Probabil, unii zic ca este o linguseala sau ceva prostesc; penibil, dar nu oblig pe nimeni sa ma asculte dar nu zic nimic cu rautate. Poate zic ca sunt o regina nu pentru ca imi place sau vreau sa conduc, o zic pentru ca imi place sa ajut si pun binele persoanelor care le iubesc mai presus decat al meu.

- Cine te-ar auzi ar spune ca te crezi superioara.

- Pentru cine trebuie, da. 

Cat poti sa iubesti omule ?

Cat poti sa iubesti omule ? Este una din intrebarile pe care, uneori simt nevoia sa le adresez anumitor persoane sau chiar si mie. Necesita un raspuns profund si din inima, asa consider eu.
Raspuns: Mult. Pot sa iubesc foarte mult. Pot sa iubesc si mai mult daca vreau sa iubesc si daca am pe cine. Pot sa iubesc fara sa mi se ofere nimic inafara de iubire inapoi. Omul are nevoie de iubire pentru a trai, este ceva necesar supravietuirii se poate spune. Este inevitabil sa te indragostesti, sa iubesti si sa fii iubit. Doar daca nu iti doresti o viata singuratica si izolata, dar chiar si atunci.. Tot ajungi sa vezi pe cineva si sa devii agitat, putin emotionat, confuz si fericit. Simti ca iubesti pe cineva atunci cand te gandesti la acel cineva si zambesti, cand iti bate inima mai tare cand se apropie momentul revederii, cand te uiti in ochii lui si simti ca face parte din viata ta din totdeauna. Faimosii "fluturasi in stomac" sunt cei care definesc sentimentele. De ce ? Pai ei sunt emotiile care te macina intr-un sens mai bun pe dinauntru; sunt creatia iubirii. Iubirea nu se termina cu una cu doua; iubirea necesita eforturi si sacrificii. Cand iubesti ierti, lupti, plangi, ajuti, iubesti inapoi. Daca iubesti, un lucru il stii sigur, il vrei doar pentru tine, vrei sa fii iubit in egala masura, iti doresti ca si persoanei pe care o iubesti sa ii fie frica sa nu te piarda asa cum iti este si tie. Cand iubesti, iti doresti sa petreci cat mai mult timp in compania persoanei iubite. Cand iubesti vrei sa iti arati dragostea si sa il faci pe cel de langa tine sa se simta iubit; la randul tau si tu astepti asta. Dar cel mai emotionant lucru, este atunci cand esti iubit inapoi. Cand simti ca esti iubit de cel drag, cand il simti langa tine, cand simti ca te vrea doar pe tine, cand ii citesti fericirea ca te are pe fata.. Cand persoana aia pe care o iubesti, te pune pe primul loc. Cand esti fericirea unui alt om, cand nasteti iubire si definiti fluturii. Dar nici o iubire nu este iubire adevarata fara certuri. Ce sunt certurile ? Sunt fricile expuse si definite prin cuvinte. Certurile se fac de dor, de frica de a pierde persoana iubita, frica ca nu esti cel mai important pentru cel de langa tine si asa mai departe. Dar mai sunt si certurile din greseli mai mari, care ranesc, acele certuri cand cineva greseste; poate din greseala chiar sau intentionat. Dar atunci cand gresesti, si te certi in iubire, mai important decat sa ierti este sa iti para rau cu adevarat. Sa regreti ca s-a intamplat, sa vrei sa repari, sa il faci pe cel care il iubesti sa isi dea seama ca nu ai vrut sa il ranesti. Nu trebuie sa profiti de iubire, de iertare, niciodata. Ce este prea mult, strica; cand iti faci de cap prea mult, esti pedepsit, dar nu de cel pe care il iubesti, este Cineva care se ocupa de fiecare. Si pentru a incheia, scriu sincer cititorule, ca om, ca iubirea este ceva ce tu creezi, un sentiment care nu are limite.

Discutie cu sufletul IX

- Unii oameni iti dau impresia ca nu ei au plecat de langa tine, te fac sa crezi ca tu esti cel care a renuntat.
- Fiecare om, are un suflet, cum suntem noi. Dar nu toti au o legatura stransa cu ei insusi, poate nu isi dau seama ce se intampla.
- Putin cam imposibil sa fii atat de fals cu tine, nu ?
- Nu fals. De ce fals ?
- Te minti singur ca tot ce tine de tine e de acord cu, ce faci ? Este putin cam fortat.
- Crezi ?
- Nu stiu, doar spuneam.
- Nu. Totul tine de legatura dintre minte si inima, cat de bine stii sa te asculti si cat de bine te cunosti.
- Eu cred ca ma cunosc, cred ca stiu sa ma ascult si sa ma apar.
- Unii se apara izolandu-se. Plecand crezand ca e mai bine asa.
- Dar de fapt nu analizeaza bine ceea ce se intampla ? Nu prea inteleg.
- E simplu. Cand ai de luat o decizie e bine sa ramai calm, sa nu te agiti prea tare si sa te gandesti. Mintea se agita, inima e derutata bate din ce in ce mai tare. Nu mai este legatura intre ele si iei decizii gresite pe care tu le consideri bune. Omul nu stie niciodata ce este cel mai bine, el trebuie sa faca ceea ce simte si apoi sa vada daca a ales bine.
- Este atat de usor atunci cand nu traiesti asta.
- Cand o traiesti vrei sa scapi mai repede. Atat.

Discutie cu sufletul VIII

- Simt ceva.
- Ce ?
- Nu stiu cum sa explic.. Ma deruteaza.
- De ce ?
- Pentru ca nu stiu la ce sa ma astept.
- De la cine ?
- De la mine.. De la ceilalti..
- De la tine ? In ce sens ?
- Ce se intampla cu mine. Nu stiu, ma comport putin ciudat de la un timp.. E un ciudat neobservabil. Nimic iesit in evidenta, dar eu simt. Sunt mai sensibila si visatoare.
- Poate doar ai mai mult timp liber.
- Mereu ai timp sa visezi.
- Dar nu ai atat de mult timp ca sa te trezesti la realitate, poate ai ramas putin in fanteziile tale.
- Poate asa ma vad eu.
- Iti e frica sa devii slaba, sa te pierzi pe tine.
- Nu. Niciodata nu voi fi slaba. Niciodata nu ma voi pierde pe mine; altii ma vor pierde dar nu eu.

Thoughts II

       

Poate, unii dintre voi cred ca o cearta este doar pentru moment, ca nervii trec si vorbele raman neinsemnate. Dar nu, vorbele spuse raman in suflet, acolo undeva, mereu iti vei aminti ce ti-a spus la o cearta, ce a facut sau ce a vrut sa iti faca persoana respectiva.
Vine mereu in viata, un moment, cand iti promiti ca nu vei mai plange, ca vei fi rece. Si esti, pana la un moment dat iti respecti promisiunea, dar apoi vine o forta mult mai puternica decat celelalte si te face sa cedezi. Si plangi, si te consumi, si iti descarci sufletul, il golesti de lacrimi, de cuvinte, de amintiri si recuperezi timpul in care nu ai plans. Apoi, dupa ce obosesti de plans si zacut in intunericul din sufletul tau, te ridici si iti faci aceeasi promisiune. Te ridici si te comporti ca si cum nimic nu s-a intamplat, ca si cum viata a fost mereu usoara. Dar cu totii stim ca niciodata viata nu va fi usoara, niciodata nu va fi usor sa fii puternic, sa rezisti, sa mergi de pe o zi pe alta cu, capul sus. Cu totii aflam asta la un moment dat, trebuie sa aflam. Si mereu cand vei fi sus si vei tine piept loviturilor suportabile, vine din nou o lovitura mai puternica decat cea anterioara. Nu dam atentie, dar timpul nostru de refacere este mai lung dupa fiecare lovitura. Avem nevoie de timp ca sa ne refacem.. dar uneori nu avem.  Pur si simplu nu avem timp sa ne refacem, sa ne golim de emotii pentru a face loc altora. Nu avem timp, dar pentru ca suntem luptatori, mergem inainte, pentru a nu le arata celor din jur ca suntem slabi si a le da sansa sa ne raneasca. Si azi facem asa, maine asa si uite cum sufletul ajunge sa fie in genunchi si corpul in picioare. Toti judeca, nimeni nu stie ce e inauntrul tau, dar, asta este viata. Cu bune si cu rele o traim si continuam sa speram ca totul va fi bine.
        Nimeni nu are o viata usoara. Fiecare este complexat de ceva si este suparat. Durerea este durere, fie pe moment fie de o luna, ea isi face aparitia. Durerea are si ea partea ei buna, ne invata. Ne invata ca mereu platim greselile si ca toata lumea o face. Ca toata lumea invata sa se comporte, sa se schimbe. Dar, multi ne intrebam, de ce copii nevinovati au o viata asa de nedreapta sau de ce suntem pedepsiti atat de crud si nu ni se da o raza de soare.. De ce stam sub un nor din care ploua continuu. Nimeni nu are raspunsul la multe intrebari, nimeni nu are de unde sa il stie ci doar sa presupuna. Asa cum si eu cititorule, presupun ca macar o data te-ai gandit de ce tu ai o viata atat de anosta si grea iar altii au o viata de puf.. Dar oare te-ai gandit ca altii cred asta despre viata ta ? Poate pentru ca o au mai grea sau pentru ca nu o stiu. Trebuie sa apreciem clipele frumoase si sa avem asteptari mai mici de la oamenii pe care ii avem in viata noastra, asa putem fi surprinsi mai placut.

Discuție cu sufletul VII

-        -Mă zbat pentru liniște mai ceva ca peștele pe uscat după apă.

-       - E gălăgie ?

-        -Ca în junglă.. sau mai rău. Tu nu auzi cum toți țipă ?

-        -Nu..

-        -Nu e jocul minții. Îi aud.

-        -Eu de ce nu ?

-        -Nu îi aud cu urechile.

-        -Am înțeles..

-        -Nu. Tu crezi ca îi aud cu sufletul. Dar nu e așa.

-        -Atunci ?

-      - Îi aud cu ochii.

-        -Tu auzi ce spui ?

-        -Foarte clar, chiar.

-        -Cum ?

-        -Se vede pe fața lor cum se zbat să iasă afară din ei.

-        -Cine?

-        -Nervii, stresul, lacrimile.. Dar stau înăuntru..

-        -Și pe tine ce te deranjează ?

-        -Mă deranjează că nimeni nu face nimic, doar țipă. Caut liniște, liniștea care ei nu știu să o ofere.. În liniște e lumină, căldură, e frumos.. Ei oferă frică care distruge.

Să crezi și să speri

               Uneori, nici noi înșine nu ne înțelegem, dar așteptăm să o facă alții. Uneori nici noi nu așteptăm să luăm anumite decizii, să facem anumite lucruri să credem anumite lucruri, de ce credem că alții nu s-ar aștepta ? De ce sperăm să fim înțeleși mai bine de alții ? Cel mai bine ar fi să fim mai atenți cu noi înșine și să știm când inima ia controlul. Să știm ca să nu ne întrebăm după „De ce am făcut asta ?” „De ce am zis asta ?” etc. Când inima simte că nu mai poate și vrea să își găsească locul, să aibe parte de liniștea care o merită și noi nu o ascultăm, normal că aceasta acționează și facem anumite lucruri care și pe noi ne uimesc. Păi bineînțeles că oamenii au din ce în ce mai puțină încredere unii în alții când se dezamăgesc non-stop și nu își ascultă inima.

               Sperăm mereu că o să găsim alinare în brațele unei persoane, în timpul care alte persoane ni-l acordă nouă. Sperăm că o să ne ajute cineva și își va aminti. Sperăm azi, sperăm mâine și tot așa. Ca la final să realizăm că sperăm în zadar, că persoanele care susțineau că vor fi lângă tine, apar în viața ta ca și norii pe cer. Azi niciunul, mâine câțiva, poimâine toți și apoi iar rămâi singur. Depresiv, încerci să îți ridici moralul și îți spui că reziști pentru că ești puternic.

               Ceea ce nimeni nu realizează este că în toți există un război. Că în toți oamenii există milă și un suflet bun. Dar este atât de ascuns în interior încât nu reziști și faci la fel cum au făcut ei. Te izolezi și îți ascunzi sufletul, ascunzi zâmbetul sincer de copil, sentimentele, sinceritatea, tot ce aparține de latura ta bună pentru că altfel vei  fi distrus. Trist este faptul, cititorule, ca, cei care te determină să faci asta, nu își dau seama cum distrug un om și își trăiesc viața fericiți gândindu-se că nu au greșit cu nimic. 

Thoughts I

      Ajungi uneori într-un punct în care te întrebi „De ce ți se întâmplă ție ?” De ce soarta este atât de nedreaptă cu tine și îți dă lovitură după lovitură. Este un moment prin care, probabil, toți trecem.

     Încercăm să răspundem la această întrebare fără să plângem, dar uneori chiar nu putem. Suntem prinși într-un cerc în care ne aruncăm gânduri și întrebări în pereții invizibili și vedem cum cad pe jos. Cum cad speranțe, lacrimi, întrebări și răspunsuri vagi. Le vedem și încercăm să înțelegm de ce noi, de ce pe lumea aceasta suntem chinuți de alți oameni, de ce ei vor să își calmeze nervii făcându-ne nouă rău, de ce ?
     Nu văd plăcere în a face rău. Te răzbuni ? De ce tocmai pe mine ? Dintre toți oamenii care există, m-ai ales pe mine pentru că ajungi mai repede la sufletul meu ? Poate că în acel moment sufăr dintr-un motiv pe care vreau să îl știu doar eu, apoi vii tu și vezi că încerc să mă ridic și mă lovești ca să cad din nou.
     Nu știu cum acești oameni pot adormi liniștiți noaptea și gândi limpede ziua. Apoi, după tot circul făcut, în care sufletul meu stă în genunchi, vine întrebarea „Dar ce rău ți-am făcut ?” Așa este; sufletul meu este jos pentru că adună flori invizibile, nu plânge și țipă de durere. Eu sunt în starea în care sunt penntru că ai venit la mine cu un braț de flori nu cu vorbe urâte și agresive. Apoi, vin acele persoane care te văd rănit și îți spun că sunt acolo pentru tine. Dar, chiar sunt ? Chiar sunt interesaț de monologurile care îmi vine să le povestesc printre lacrimi ? Sunt acolo să vadă cum imi deschid sufletul să mai scap de durere și să le împărtășesc tainele mele ? Nu știu. Dar evit acest lucru, evit să le spun oamenilor ce simt.

What you feel ?

Am un trecut. Atât simt că pot spune. Fericit sau trist, nu știu cum să îl cataloghez; pentru că știu că a fost ambele. Dar nu îmi dau seama care predomină mai mult. Au fost persoane care au plecat la fel de repede cum au venit în viața mea, iar altele, care în prezent, stau ca o umbră în ea.
      Am o poveste, la fel ca toți ceilalți. Am sentimente și amintiri, am un caracter, am o viață. Am speranțe și vise. Am momente în care nu mă recunosc. Sunt eu. Eu și cu mine.

     Uneori mă întreb dacă toți oamenii își doresc fericire înaintea banilor. Mă gândesc la mine. Eu ce îmi doresc ? Îmi doresc fericire. Îmi doresc să știu cum e să zâmbești din toată inima mai des, să râd cu poftă, și să nu mai privesc totul cu atâta tristețe. Dar, se spune că oamenii realiști sunt mai triști deoarece ei își dau seama cum e viața, oare așa e ? Nu știu ce să spun, dar într-un fel sunt de acord.
     Depresia este o formă de a-ți arăta sentimentele, de a nu putea să îți ridici moralul. Este starea care te învăluie în tot corpul și nu te lasă să o dai la o parte definitiv. O dată ce ai făcut contactul cu ea, îți trebuie o lungă perioadă de liniște, persoane care să încerce să te facă fericit și în largul tău, ai nevoie de tine, ai nevoie de timp. Dar, poți avea ani la rând la dispoziție și să nu ieși din depresie. De ce? Este simplu, pentru că oamenii te stresează, trădează, obosesc... Este greu să nu îi bagi în seamă. Reușești o dată, de două ori, de trei ori.. Dar nu poți la infinit. Ai puterile tale de om, probabil epuizate. Dar tu de ce tot încerci să tragi de ele ? Ca să reziști de pe o zi pe alta ? Ca să le demonstrezi că nu te pierzi așa ușor ? Nu ești obligat să demonstrezi nimic nimănui, luptă pentru tine, demonstrează-ți ție, nu altora.

Cautam un inteles

Simțind că vrei să vad ce alții nu pot
Pășind în apă fără a ști să-not
Urmărind drumul ales pe sus
Stelele în rând s-au pus
Ca să văd, să nu greșesc
Și nu cumva să mă opresc.

Peste pleoapa nesfârșită trăiesc
De sus îmi vin suflete să conviețuiesc.
Fugind de ploi de vorbe strivite
Îndesate în nori de speranțe primite
Aiurea energie aruncată în pustiu
Pentru ce la un soare argintiu ?

Discutie cu sufletul VI

- Ce mai faci ?
- Zâmbesc.
- Ce frumos.
- În sfărșit.. Cu toate că nu e pentru mult timp.
- De ce zici asta ?
- Așa se întâmplă mereu.. Prea mult bine strică. Sigur se va întâmpla din nou ceva, este inevitabil.
- Din nou, de ce zici asta ?
- Așa este viața. Așa este normal. Mai multă tristețe în suflet decât fericire. Dar mereu voi rămâne cu speranța că acest obicei va lua sfârșit.
- Știu că sunt trist mereu dar nu mă lua în seamă..
- Nu pot.
- Hai să ne bucurăm împreună că acum zâmbești.
- O facem deja.

Discuție cu sufletul VI

- Prea multă bătaie de joc.

- Ce s-a întâmplat ?

- Știi, uneori obosesc să fiu bună. Obosesc ca lumea să profite de asta.

- Și de ce nu faci ceva în legătura cu asta ?

- Sunt mult mai rea decât își imaginează ei. Le pot întoarce vorba, pot să îi fac să le pară rău și să plângă în pumni. 

- Și de ce nu o faci ?

- Cine sunt eu să pedepsesc oamenii atât de crud ?

- Hm.. Tu. Trebuie alt motiv ?

- Dumnezeu știe ce merită fiecare. Probabil știe că merit să îmi iau revanșa într-o zi.

- Și ce așteaptă ? Sau ce aștepți ?

- Aștept ca Dumnezeu să îmi dea puterea să le dau eu ce merită. Atunci va fi mai rău.

- Ești sigură că vei putea ?

- Normal. 

Cel mai tare sentiment

            Iubirea , sentimentul etern al fericirii absolute. Fericire care este provocată de cineva sau ceva. Suntem fericiți din mai multe motive. Motive care ne salvează , mai ales acelea care se întâmplă pe neașteptate. Zâmbetul cuiva, zâmbetul ăla care știi că este datorită ție, care îți înseninează ziua. Un zâmbet îți poate face ziua mai frumoasă . O îmbrățișare caldă și strânsă îți poate face ziua mai frumoasă.

            Toate sentimentele stau la baza iubirii. Știi, ca o piramidă . Toate sunt importante și formează un întreg. Tristețea și dezamăgirea sunt provocate de iubirea care o porți oamenilor.. Pentru că nu te dezamăgește un om care nu îl cunoști. Povestea cuiva te poate întrista. Iubirea prieteniei, când ai încredere în cineva și îl consideri prieten și te dezamăgește pentru că face fix greșeala care știe că o să te supere. Nu poți numi pe oricine prieten. Este drum lung ca să devii cu adevărat prietenul cuiva. Un om nu îl poți cunoaște 100% nici într-o viață.. Deci nici dacă îi ești alături mereu nu poți să știi totul despre el. Și asta este bine, fiecare are secretele lui . Dar eu , recunosc, am început să gândesc că e mult mai bine să am așteptări mai mici de la oameni. Așa pot fi mai fericită și mai indiferentă când se întâmplă ceva rău. Bineînțeles, uneori iubesc dar și urăsc rasa umană.. Pentru că răutatea uneori îi unește dar asta este societatea, nu o putem schimba. 

            Dar iubirea.. este pretutindeni. În zâmbete, în gesturi, în vorbe, în priviri. Așa că orice am spune.. mereu o să iubim pe cineva atât de mult încât acel sentiment, singur, se bate singur într-un război cu, celelalte sentimente.. și câștigă.

Cold eyes, cold humans

     Mergi pe strada. Pur si simplu mergi , te plimbi. Stii unde vrei sa ajungi dar mergi fara sa te gandesti pe unde.. dar stii unde vei ajunge. Este un joc. Stii finalul dar nu te intereseaza nivelurile peste care trebuie sa treci, stii ca vei castiga. Asa si acum, mergi pe strada , vezi cladirile, oamenii care trec pe langa tine dar esti atat de prins in gandurile tale incat nu realizezi cat de repede ajungi unde ti-ai propus. Esti atat de rece cu tot din jurul tau , fie ca vrei fie ca nu, te gandesti la toate reactiile tale , planuri si pur si simplu la multe . 
     De ce oare ne vine uneori sa ne departam de societate ? Pentru ca este atata falsitate in jur.. incat pur si simplu te saturi , cel putin eu. Chiar ma simt vinovata ca sunt atat de buna cu niste persoane care nu merita nici o privire de-a mea , nu ca as fi superioara lor.. Dar nu merita respectul meu , ei cred ca il au , dar de fapt , din respect pentru mine incerc sa nu fac necazuri. Atatea minciuni , atata invidie si ura , rautate omeneasca. Si cand auzi , cititorule , de la persoane care falsitatea este ceva normal , lingusiri si vorbe dulci .. Cand vezi ca fac pe nevinovatele si ca se dau persoane bune care sufera si sunt sfinte.. Innebunesti. Te enervezi cand vezi ce oameni de plastic exista. 
     Uneori , stric cheful multor persoane doar pentru ca spun ce simt pe fata , pentru ca pur si simplu ii demonstrez ca nu am dispozitia necesara sa o suport. Dar daca persoana respectiva , ma vede ca nu ma simt bine si continua sa ma streseze , imi pare rau dar imi rezerv dreptul de a fi eu insami . 

Cititor sau scriitor ?

Cu totii avem in noi o parte ascunsa, una careia ii place sa citeasca si una careia ii place sa scrie. Ei bine, cititorule, eu le am pe ambele si probabil mai sunt si multi altii ca mine. Este un lucru foarte bun. Avand ambele parti in tine, cand scrii , privesti si din punctul de vedere al unui cititor , ce il atrage pe om sa citeasca, ce ar vrea sa citeasca , bineinteles fiecare are gusturi diferite la lecturi si asta te face sa ii "chemi" pe cei cu gusturi mai rafinate si pretentioase sa citeasca lucrarea ta.
Privind din punctul unui scriitor, niciodata nu este indeajuns de bine ce a scris, simte ca se putea si mai bine, cu toate ca este apreciat sau nu. Sunt unii scriitori din umbra care adauga misterul sufletului lor in tot ce scriu. A scrie , este un mod de a te descarca , de a face pe altii fericiti citind operele tale , este cel mai frumos mod prin care un om isi  exprima sentimentele. 
Fiind cititor, tu cum iti alegi ce citesti ? O intrebare la care poate raspunzi cu un simplu " Nu stiu" sau enumerand mai multe motive . Uneori , citim ceea ce ne face sa ne simtim mai bine, ce simtim ca ne recreeaza mintea.. Dar in acelasi timp, citim carti sau monologuri care ne descriu, care ne ofera lectii de viata pe care le putem folosi , citim operele in care ne regasim ? De multe ori am citit fix ceea ce ma descria pe mine si eram bucuroasa ca acel scriitor , anonim sau cunoscut , s-a gandit sa spuna ceea ce stie ca voiam sa aud eu si alte persoane. Sa scrii, nu inseamna doar sa scrii cuvinte amestecate parand inteligent si cu bun simt, sa scrii inseamna sa intelegi un cititor , sa fii tu insuti si sa stii ca nu esti singur. Cel mai probabil unele suflete isi lasa amprenta in opera ta, isi lasa gandurile si vorbeste indirect cu ei insusi si cu tine; deoarece tu , ca scriitor , ai  facut pe cineva sa zambeasca incercand sa intelegi oamenii. 
Mereu mi-a placut sa scriu pentru sufletul omului si pentru tot ce inseamna sentiment , mi-am dorit sa repar suflete si sa ajut fiintele. Nu mi-am imaginat niciodata cat de minunat este sa stii ca cineva este indirect langa tine, citind opera ta si probabil regasindu-se printre randurile tale.

Explicatii

Si voi incerca din rasputeri slabe , 
Sub ale tale jalnice sperante oarbe
Sa iti soptesc stins, in amara-mi suferinta
Ca te iubesc neincetat, draga fiinta.

Si chiar de-o fac surazand in intuneric
Cu acelasi drag glas puternic 
Pentru tine-o viata intreaga - 
Linistea din jur sa ne-nteleaga.

Si chiar de-ai fi aici , acum -
Trist , sau plin de emotie nebuna 
Reusita-i sa visez, transformand in scrum
Orice frica, ezitare, devenind mai buna. 

Draga bunico..

Draga bunico..

Stiu ca nu te voi putea aduce inapoi , niciodata.. Si doar in vis pot simti cu adevarat o imbratisare de-a ta.. Sau nici acolo..Si doar in vis pot vorbi cu tine.. Dar asta nu se intampla cand vreau eu.. sau tu.. Se intampla cand vrea Dumnezeu. Iti duc dorul.. Foarte mult. Nici acum nu am trecut peste pierderea ta.. si nu stiu daca o voi face vreodata. Nu pot. Nu pot sa uit nimic.. A trecut mult timp.. foarte m

ult timp de cand nu te-am mai vazut zambind bunico.. A trecut foarte mult timp de cand nu m-ai strans in brate si sa te aud zicand " Va fi bine." Am nevoie de multe ori de asta.. Dar ma multumesc cu amintirea.. Ma multumesc cu faptul ca odata, acum ceva timp , asta s-a intamplat si zambesc si merg mai departe. 

M-ai invatat sa ma respect pe mine apoi pe altii, sa nu ma las mai prejos decat nimeni, sa stiu mereu ca locul meu este undeva. M-ai invatat sa fiu puternica, si te-am avut pe tine drept cel mai bun exemplu! 

Nu am stiut niciodata ce este adevarata durere a dorului.. Pana cand am fost departe de tine. Acum ce pot sa fac bunico ? Privesc pozele cu tine si imi amintesc de momentele bune, dar nu voi uita niciodata prin ce am trecut impreuna. Stiu ca acum esti acolo sus, si ai grija de mine.. Dar as da orice sa te pot avea acum, langa mine, macar 5 minute si sa te strang in brate.. cum n-am facut-o niciodata. Mi-e dor de tine draga mea bunica. 

Probabil , si tu cititorule ai o persoana draga, acolo sus, si iti este dor de ea.. Dar nu uita ca te iubeste . Hai sa nu dezamagim pe nimeni si sa fim puternici . :)

Si stim ca doare

Poate este o greseala sa fii nemultumit de tine , de ce poti , de ce ai facut si de tot ce este in jurul tau. Oricat de mult ai incerca sa gandesti pozitiv exista acel ceva la urma , care nu uita , si vine . Vine si te bantuie usor usor , pasind apasat pe podeaua care scartaie enervant din mintea ta. Ca o persoana invizibila , ii simti prezenta , nu o vezi dar stii ca e acolo si se bucura atat de mult ca te simti rau, ca esti dezamagit si melancolic. 

Simti si sentiment de tristete , de vinovatie si ca nu ai nevoie de nimic, nu ai chef de nimic. Simti ca lacrimi amare stau in spatele unui zid de sticla subtire care si la o atingere gingasa se sparge. Simti ca s-ar usca pe obrazul tau si toata durerea din ele care tu sperai ca o vei elimina intra in pielea ta, in sangele tau si ajunge la inima. Gandul ca asta se intampla te face sa te abtii , sa te abtii sa vorbesti sa privesti si sa te implici. 

Si ce poti sa faci ? Spune.. Nimic nu? Adica , iarta-ma cititorule dar statul si holbatul prin camera si lasandu-te purtat de gandurile negative si de sperantele moarte care iti trec prin fata ochilor nu este chiar solutia ideala. Trist ca le vezi doar tu. Te inteleg, dar oprindu-ti toate emotiile si stand ca si cum astepti sa iti cada ceva in cap ca sa lesini.. nu este ceva care te ajuta. Si vrei sa scapi de starea asta si nu poti, vrei sa citesti , sa vorbesti cu cineva , sa mananci sau orice altceva .. Dar nu poti. Pur si simplu ai nevoie de liniste. 

"Iti soptesc incet la ureche de cate ori este nevoie ca tu nu vei reusi , ca nu poti face nimic bine , ca pana la urma va veni si randul tau sa iti platesti greselile , DA ALEA MICI NESEMNIFICATIVE . Iti este frica ? Ma bucur. Voi face tot posibilul sa primesti ceea ce meriti."  - Ce merit ? Nu sunt singura persoana care chiar daca nu aude asta , stie ca acea umbra care ii umbla stricand tot in minte spune asta. Si striga in gura mare. Nu auzim , dar simtim vibratiile dureroase. Doare.. Stiu ca doare.

Lumineaza ziua cuiva, spune ce simti !

Doua cuvinte. O picatura dulce care iti incanta auzul si o formula picanta atragatoare. Sunete calde care te fac fericit si care te ajuta sa fii mai sigur pe tine si pe ce simti. Intens spuse si raspicat scrise. Ca o cascada de emotii te fac sa simti curentul vocii si in umbra dorului te-arunci, fericita stare in care gandurile si emotiile sunt imbinate in tacere. Vrei sa auzi mai mult , vrei sa privesti mai mult , si sa taci. Sa fii mut pentru cateva secunde sau minute si sa zambesti larg observand . Acele cuvinte care ar trebui sa le spunem mai des.. Daca simtim , bineinteles.

Aceste cuvinte sunt " Te iubesc " . Recent mi s-a spus ca trebuie sa le spunem mai des , pe langa cuvintele " Ai grija de tine " se poate strecura si un rafinat " Te iubesc" .  Conteaza , chiar foarte mult, sa le spui, sa le scrii. Sa amintesti unei persoane cat de mult inseamna pentru tine chiar este important. 

Intr-o lume in care totul este facut mecanic si fara sentiment , o adiere de interes si de cuvinte frumoase , infrumuseteaza acest tablou monoton . Aceasta pictura cu masti ascunse si zambete reci ; oameni reci . Dar totusi , daca ne gandim ... acest tablou nu este pictat aproape numai in alb negru.. Este plin de culori vii. Dar invelisul acesta intunecat incepe sa creasca de la o persoana la alta. Schimbari ale aspectelor ascunse de oameni , de societate , de toti. Chiar si de ei insusi. Oamenii se ascund de ei insusi prima data , apoi se ascund de familie , prieteni...persoane dragi. 

Everything hurts.

         Controleaza-ti emotiile si starile fizice. Controleaza-ti psihicul , frica si vorbele care le scoti pe gura. Controleaza-ti privirea si gesticularile aiurite. Controleaza-te 

si ai grija. Ai grija ce faci, ce mananci , ce si cu cine vorbesti , ai grija ce gandesti si cum

privesti. Totul doare. Adica acea stare care intra in corpul tau si face ravagii ; 

sparge, arunca si omoara. Lasand in urma ei un gol imens care te agita. Care nu te lasa sa te linistesti, iti domina sufletul si incepe un razboi cu tine insuti. Un joc care este 

pe viata si pe moarte. Acest joc care te poate ridica sau te pune in genunchi, in lanturi; 

lanturi legate de visele si dorintele tale ... pe scurt de fericirea ta.Asta insemnand ca in sufletul tau  au ramas doar radacini de fericire. Ai nevoie de ceva, de cineva. Ai nevoie... Daca nu primesti acel ceva, priveste cerul si in adancul milioanelor de stele si trezeste-te. Daca mai dormi mult si nu te trezesti din aceasta stare de nostalgie cu ganduri negre, goale .. Daca nu te trezesti la realitate , iti pierzi sufletul si tot ce este aici. Trezeste-te si prinde curaj sa te ridici sa invingi durerea. Sa o iei de la capat si sa devii mai puternic.. Si de fiecare data cand cazi... Adu-ti aminte de prima data cand ai cazut...Ai cazut si ai reusit sa te ridici, sa castigi acea lupta dintr-un sir de ele.

Discutie cu sufletul V

- Carpe diem.
- Poftim ?
- Asculta-ma. Traieste clipa.
- Incerc.
- Nu incerca! Fa-o...
- Oamenii sunt atat de imprevizibili.. Au o gandire rece si cruda..
- Te afecteaza ?
-Putin.
-De ce ?
-Pentru ca doare cand aud ce parere au ei. Au idei rele si gandite fara suflet. Arunca cuvinte urate asupra ta ca si cum ar fi aer.. Dar de fapt se simt ca niste caramizi..
-Stii, ai o gandire aparte despre lume, despre tot..
-Nu vreau sa stie asta..
-Cine ?
-Lumea. Judeca.
-Stiu.
-Da..
- Dar nu uita ca traiesti intr.o lume rea. Se apropie de tine apoi pleaca. Vrea sa afle cat mai multe despre tine ca apoi sa te coboare, sa te distruga. Care rade de tine, te judeca si te subestimeaza.
-De ce fac asta ?
-Pentru amuzament.

Deja vu

-Inchide ochii!
- De ce ?
- Hai...
- Off .. Ok
- I-ai inchis da ?
- Da.
- Ce vezi ?
- Nimic. Negru .. Peste tot negru..
- Nu..
- Ce nu ?
- Foloseste-ti imaginatia. Gandeste mai vesel.. Mai plin de viata. Imagineaza-ti ceva frumos.. Ce iti doresti
- Pentru ?
- Incearca.
- Hmm...
- Acum.. Spune-mi.. Ce vezi ?
- Vad.. Vad o lume mai buna.Vad intelegere , muzica.. Fericire. Zambete! Uite zambete ! Si e frumos..
- Vezi ? Daca privesti cu mintea , uneori poti vedea totul mult mai frumos. Cand sufletul tau simte ca totul e negru si pustiu .. Da-i o speranta!