Poate este o greseala sa fii nemultumit de tine , de ce poti , de ce ai facut si de tot ce este in jurul tau. Oricat de mult ai incerca sa gandesti pozitiv exista acel ceva la urma , care nu uita , si vine . Vine si te bantuie usor usor , pasind apasat pe podeaua care scartaie enervant din mintea ta. Ca o persoana invizibila , ii simti prezenta , nu o vezi dar stii ca e acolo si se bucura atat de mult ca te simti rau, ca esti dezamagit si melancolic.
Simti si sentiment de tristete , de vinovatie si ca nu ai nevoie de nimic, nu ai chef de nimic. Simti ca lacrimi amare stau in spatele unui zid de sticla subtire care si la o atingere gingasa se sparge. Simti ca s-ar usca pe obrazul tau si toata durerea din ele care tu sperai ca o vei elimina intra in pielea ta, in sangele tau si ajunge la inima. Gandul ca asta se intampla te face sa te abtii , sa te abtii sa vorbesti sa privesti si sa te implici.
Si ce poti sa faci ? Spune.. Nimic nu? Adica , iarta-ma cititorule dar statul si holbatul prin camera si lasandu-te purtat de gandurile negative si de sperantele moarte care iti trec prin fata ochilor nu este chiar solutia ideala. Trist ca le vezi doar tu. Te inteleg, dar oprindu-ti toate emotiile si stand ca si cum astepti sa iti cada ceva in cap ca sa lesini.. nu este ceva care te ajuta. Si vrei sa scapi de starea asta si nu poti, vrei sa citesti , sa vorbesti cu cineva , sa mananci sau orice altceva .. Dar nu poti. Pur si simplu ai nevoie de liniste.
"Iti soptesc incet la ureche de cate ori este nevoie ca tu nu vei reusi , ca nu poti face nimic bine , ca pana la urma va veni si randul tau sa iti platesti greselile , DA ALEA MICI NESEMNIFICATIVE . Iti este frica ? Ma bucur. Voi face tot posibilul sa primesti ceea ce meriti." - Ce merit ? Nu sunt singura persoana care chiar daca nu aude asta , stie ca acea umbra care ii umbla stricand tot in minte spune asta. Si striga in gura mare. Nu auzim , dar simtim vibratiile dureroase. Doare.. Stiu ca doare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu