Cold eyes, cold humans

     Mergi pe strada. Pur si simplu mergi , te plimbi. Stii unde vrei sa ajungi dar mergi fara sa te gandesti pe unde.. dar stii unde vei ajunge. Este un joc. Stii finalul dar nu te intereseaza nivelurile peste care trebuie sa treci, stii ca vei castiga. Asa si acum, mergi pe strada , vezi cladirile, oamenii care trec pe langa tine dar esti atat de prins in gandurile tale incat nu realizezi cat de repede ajungi unde ti-ai propus. Esti atat de rece cu tot din jurul tau , fie ca vrei fie ca nu, te gandesti la toate reactiile tale , planuri si pur si simplu la multe . 
     De ce oare ne vine uneori sa ne departam de societate ? Pentru ca este atata falsitate in jur.. incat pur si simplu te saturi , cel putin eu. Chiar ma simt vinovata ca sunt atat de buna cu niste persoane care nu merita nici o privire de-a mea , nu ca as fi superioara lor.. Dar nu merita respectul meu , ei cred ca il au , dar de fapt , din respect pentru mine incerc sa nu fac necazuri. Atatea minciuni , atata invidie si ura , rautate omeneasca. Si cand auzi , cititorule , de la persoane care falsitatea este ceva normal , lingusiri si vorbe dulci .. Cand vezi ca fac pe nevinovatele si ca se dau persoane bune care sufera si sunt sfinte.. Innebunesti. Te enervezi cand vezi ce oameni de plastic exista. 
     Uneori , stric cheful multor persoane doar pentru ca spun ce simt pe fata , pentru ca pur si simplu ii demonstrez ca nu am dispozitia necesara sa o suport. Dar daca persoana respectiva , ma vede ca nu ma simt bine si continua sa ma streseze , imi pare rau dar imi rezerv dreptul de a fi eu insami .