Si nu stiu cum de mi-a venit, ca in acel moment, sa deschid ochii si sa ma uit atent la el. Puteam sta cu ochii inchisi linistita, dar nu; o dorinta interioara m-a facut sa vreau sa il vad. Sau.. mai bine zis, sa o vad. Stateam intinsa in pat si cu privirea atintita la ea; nu scoteam niciun cuvant. Imi era frica. Nu voiam sa ma dau jos din pat, imi simteam picioarele reci ca gheata. Eram nelinistita, incepeam sa imi simt inima in gat. Si-a miscat buzele in forma litere "O" si am adormit. Am stat inconstienta cateva ore, deoarece cand m-am trezit era deja noapte. Am intors capul spre usa; se afla fix in aceeasi pozitie. Ochii acelei umbre ma infiorau; aveau un strop de rautate si nebunie psihica. Am deschis gura sa spun ceva dar nu am apucat sa rostesc nimic, deja avea degetul sau forma unui deget peste buzele mele; chiar daca era ca un fum, simteam cum apasa rece pe buzele mele. A rostit cu o voce dulce " Taci, vor auzi ca te-ai trezit." S-a uitat in spate si a adaugat " Prea tarziu."
Cine m-a auzit ? Unde eram ? Cine era aceasta umbra ? Da, umbra. Fara corp, dar cu maini si degete, capabila sa atinga sa vorbeasca, avea aproape tot ce avea un om, din punct de vedere fizic. Ii lipsea ceva: forma parului. Asta o facea putin mai stranie pe umbra care doar cand se uita la tine te facea sa ai un gol in stomac.
A mimat din nou litera "O" si am adormit. M-am trezit mai apoi, pe un scaun, intr-un spatiu intunecat. M-am ridicat pentru a cerceta putin zona. Dupa ce am facut doi pasi pe podeaua rece picioarele mele au devenit moi si fara folos. Am cazut; m-am intors cu spatele pentru a ma ridica pe scaunul pe care m-am trezit, dar am ramas fara aer cand nu am mai vazut nimic care sa semene ca un scaun; sau cu orice altceva solid. M.am uitat la picioarele mele care dispareau intr-un nor negru. Am apucat sa tip dar a ramas doar ecoul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu