What you feel ?

Am un trecut. Atât simt că pot spune. Fericit sau trist, nu știu cum să îl cataloghez; pentru că știu că a fost ambele. Dar nu îmi dau seama care predomină mai mult. Au fost persoane care au plecat la fel de repede cum au venit în viața mea, iar altele, care în prezent, stau ca o umbră în ea.
      Am o poveste, la fel ca toți ceilalți. Am sentimente și amintiri, am un caracter, am o viață. Am speranțe și vise. Am momente în care nu mă recunosc. Sunt eu. Eu și cu mine.

     Uneori mă întreb dacă toți oamenii își doresc fericire înaintea banilor. Mă gândesc la mine. Eu ce îmi doresc ? Îmi doresc fericire. Îmi doresc să știu cum e să zâmbești din toată inima mai des, să râd cu poftă, și să nu mai privesc totul cu atâta tristețe. Dar, se spune că oamenii realiști sunt mai triști deoarece ei își dau seama cum e viața, oare așa e ? Nu știu ce să spun, dar într-un fel sunt de acord.
     Depresia este o formă de a-ți arăta sentimentele, de a nu putea să îți ridici moralul. Este starea care te învăluie în tot corpul și nu te lasă să o dai la o parte definitiv. O dată ce ai făcut contactul cu ea, îți trebuie o lungă perioadă de liniște, persoane care să încerce să te facă fericit și în largul tău, ai nevoie de tine, ai nevoie de timp. Dar, poți avea ani la rând la dispoziție și să nu ieși din depresie. De ce? Este simplu, pentru că oamenii te stresează, trădează, obosesc... Este greu să nu îi bagi în seamă. Reușești o dată, de două ori, de trei ori.. Dar nu poți la infinit. Ai puterile tale de om, probabil epuizate. Dar tu de ce tot încerci să tragi de ele ? Ca să reziști de pe o zi pe alta ? Ca să le demonstrezi că nu te pierzi așa ușor ? Nu ești obligat să demonstrezi nimic nimănui, luptă pentru tine, demonstrează-ți ție, nu altora.