- Zâmbesc.
- Ce frumos.
- În sfărșit.. Cu toate că nu e pentru mult timp.- De ce zici asta ?
- Așa se întâmplă mereu.. Prea mult bine strică. Sigur se va întâmpla din nou ceva, este inevitabil.
- Din nou, de ce zici asta ?
- Așa este viața. Așa este normal. Mai multă tristețe în suflet decât fericire. Dar mereu voi rămâne cu speranța că acest obicei va lua sfârșit.
- Știu că sunt trist mereu dar nu mă lua în seamă..
- Nu pot.
- Hai să ne bucurăm împreună că acum zâmbești.
- O facem deja.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu