Draga bunico..

Draga bunico..

Stiu ca nu te voi putea aduce inapoi , niciodata.. Si doar in vis pot simti cu adevarat o imbratisare de-a ta.. Sau nici acolo..Si doar in vis pot vorbi cu tine.. Dar asta nu se intampla cand vreau eu.. sau tu.. Se intampla cand vrea Dumnezeu. Iti duc dorul.. Foarte mult. Nici acum nu am trecut peste pierderea ta.. si nu stiu daca o voi face vreodata. Nu pot. Nu pot sa uit nimic.. A trecut mult timp.. foarte m

ult timp de cand nu te-am mai vazut zambind bunico.. A trecut foarte mult timp de cand nu m-ai strans in brate si sa te aud zicand " Va fi bine." Am nevoie de multe ori de asta.. Dar ma multumesc cu amintirea.. Ma multumesc cu faptul ca odata, acum ceva timp , asta s-a intamplat si zambesc si merg mai departe. 

M-ai invatat sa ma respect pe mine apoi pe altii, sa nu ma las mai prejos decat nimeni, sa stiu mereu ca locul meu este undeva. M-ai invatat sa fiu puternica, si te-am avut pe tine drept cel mai bun exemplu! 

Nu am stiut niciodata ce este adevarata durere a dorului.. Pana cand am fost departe de tine. Acum ce pot sa fac bunico ? Privesc pozele cu tine si imi amintesc de momentele bune, dar nu voi uita niciodata prin ce am trecut impreuna. Stiu ca acum esti acolo sus, si ai grija de mine.. Dar as da orice sa te pot avea acum, langa mine, macar 5 minute si sa te strang in brate.. cum n-am facut-o niciodata. Mi-e dor de tine draga mea bunica. 

Probabil , si tu cititorule ai o persoana draga, acolo sus, si iti este dor de ea.. Dar nu uita ca te iubeste . Hai sa nu dezamagim pe nimeni si sa fim puternici . :)