Discutie cu sufletul IV

- Mi-e frică.
- De ce ?
- Nu mă mai pot ridica. Am căzut.. mi-e frică să mă ridic din nou.
- Trebuie să o faci. Crezi că învelișul acesta vesel va mai rezista mult ? Nu.
- Pentru ce ? Pentru cine ?
- Pentru noi. Ca să mergem înainte. Să nu ne lăsăm mai prejos! Hai .. Te rog
- Dar...
- Dar ce ? Nu suntem bătaia de joc a nimănui. Trebuie să le demonstrăm că sunt puternică , că ești puternic. Nimeni nu te știe mai bine decât mine.. Știu ce poți.
- Dar doare..
- Revino-ți ! Știu că doare și e greu. Și pare atât de imposibil.. Dar hai , curaj ! Trecem peste falși..
- Împreună ?
- Mereu.
- Ai un suflet puternic, mereu aici .

Stari sufletesti

Eram speriata. Foarte speriata , agitata si tulburata. Nu realizam ce se intampla; de fapt nu voiam sa cred ca este adevarat. Speram din tot sufletul si mintea si puterile mele ca este o gluma. Ca este un vis urat. Orice dar nu realitatea. Nu am vrut sa se intample asta. Ma cumprisese un sentiment oribil . Ma simteam singura si neimportanta. Respiram sacadat. Priveam agitata tot ce era in camera, tot ce vedeam printre lacrimi. Obrajii mei uscati inghiteau insetati lacrimile sarate care tot curgeau . Si curgeau si curgeau si o ameteala profunda isi facu aparitia. Simteam ca mi.a luat inima si a zdrobit.o in fata mea dar bataile ei ramase in mine. Simteam ca plamanii mei nu mai stiau sa functioneze. Tremuram. Senzatie fizica aparte de neliniste si frica. Ganduri o groaza. Am zis ca daca se va intampla asta , voi lua masuri cu mine. Ii place sa ma vada asa. S.a intamplat atat de repede incat pe moment nu am stiut sa reactionez. Au trecut cateva secunde pana am realizat ca a renuntat la mine. A renuntat la tot. Trebuia sa fac ceva dar nu aveam ce. Nu mai avea rost; faptul era consumat. Simteam privirea nedumerita a peretilor care voiau sa ma asculte ; ei erau acolo. Trebuia sa ma impac cu ideea si sa imi revin , sau cel putin sa ma linistesc sa gandesc limpede. Ceva, orice dar sa nu mai plang. In zadar. Trecuse o ora si jumatate iar eu priveam tavanul . Inima mea voia sa fuga , o luase razna . Batea ca si cum erau ultimele ei batai; dar de fapt striga dupa ajutor. Vorbea cu linistea in ritmul ei agresiv.
Pentru 2 minute am privit stelele si am zis " In acest moment , privim impreuna stelele ?" . Am oftat adanc si m.am pierdut prin amintiri. Uitasem cine sunt si ce se intampla. Pur si simplu simteam ca privisem un film. Ca intre mine si realitate era un perete de sticla, foarte subtire. Nu mai aveam puterea sa zambesc asa ca am incercat sa imi promit ca voi fi bine. Cum mi ai zis tu , sa promiti e una si sa te tii de cuvant e alta.

Cuvinte

Ce sa scriu, ce sa va spun ? Nu stiu . Am mintea goala , fara emotii sau idei . Am atatea intrebari fara raspunsuri.. Stiu, sunt constienta ca nu le voi primi deoarece eu trebuie sa pun intrebarile si.. nu am curaj sau nu am cui sa le adresez.
Ce as putea sa fac sa imi revin ? Nu stiu. Gandurile mele incep sa fie atat de diferite , atat de ciudate . Visez , visez cu ochii deschisi si ma pierd printre ganduri. Revin la realitate si oftez adanc.. Dar cine observa ? Nu observa nimeni pentru ca fiecare este preocupat cu altceva. Fiecare om cu o poveste diferita.. Dar daca esti in fata mea si ma vezi ca fac asta.. De ce vrei sa imi faci rau ? De ce vrei sa ma simt inutila si o povara ? Iti place ? A... Felicitari.
Cu greu imi ridic moralul sa vad ce se intampla in jur .. Adica uneori ma uit in jur la oemeni si nu imi vine sa cred , nu realizez unde sunt , ce sunt , cine sunt , ce se intampla.. Adica v-ati pus vreodata intrebarea "ce se intampla ca eu nu inteleg ?" Si iti raspunzi singur.. " Nimic, totul  e normal." Dar pentru un moment , o fractiune de secunda te panichezi si nu stii cine esti , esti vai de capul tau si nu ai ce sa faci.
Simt . Adica sunt constienta de ce simt pentru tot si toti. Chiar daca inca nu stiu sigur ceea ce ma face fericita sau nu.. Stiu ca mereu sunt surprinsa. Adica totul se schimba repede si doar ma trezesc ca zambesc cu toata forta din mine . Dar ma intreb... Uneori cu ce gresesc ca sunt sincera ? Adica stiti , karma , daca esti bun rau primesti , daca esti rau tot asa . Adica cu ce mai ajuta ca esti sincer si te comporti frumos ? Ca este echivalent cu faptul ca dai in cap cuiva fara motiv si minti continuu ? Este o lume ciudata.

Discutie cu sufletul III

 Într-adevăr , este o lume ciudată .
- Și vrei să o înțelegi ?
- Știi.. eu pe unii îi înțeleg , ba mai mult , am trăit aceleași lucruri ca ei. Problema e.. că ei nu mă înțeleg.
- Te aștepți să o facă ?
- Nu .
- De ce ?
- Este o lume mult prea rea și egoistă. Vorbește mult și prost și nu îi pasă. Te rănește și apoi se așteaptă să nu ai nimic. Să ștergi cu buretele tot. Ei bine eu nu fac asta ! Nu pot.
- O să le întorci *favoarea* ?
- Nu. O să o facă alții , ca ei . Sau Dumnezeu .
- Vrei să spui de karma ?
- Exact. Dar uneori chiar dacă faci bine, tot rău primești..
- De ce ?
- Dumnezeu te pregătește pentru viață ? Își formează oameni puternici ca să aibă lângă el ? Așa trebuie , așa vrea viața ? Sau , plătim greșelile făcute în altă viață.
- Ai mai trăit o dată ?
- Nu știu. Nu îmi amintesc.

Discutie cu sufletul II

-De ce plangi ?
- Pentru ca tu nu mai suporti. Suferim impreuna. Tu inauntru , eu afara .
- Dar o sa te vada.
- Nu, nimeni nu ma vede
- Crezi ?
- Sunt sigura.
- De ce ?
- Nu le dau voie.
- Multumesc.
- Pentru ce ?
- Pentru ca ma aperi
-Tu esti totul . In adevaratul sens al cuvantului. Fara tine nu as trai.
- Ba da. Sunt si oameni care nu au suflet..
- Eu nu as putea rezista. Chiar daca am o doza mare de rautate si nepasare in mine. Scot multi din sarite , ii fac sa ma urasca .. sa sufere apoi le arat ca nu imi pasa. Uneori sunt ridicola , stii ? Ma gandesc , nimeni nu stie de ce sunt in stare , si in bine si in rau . Niciodata nu am dat totul din mine.. Am pastrat ceva secret in mine, le ofer oamenilor cate putin din mine ; sa nu ma consume sau sa ii surprind ?..
- Dar tu nu esti asa de rece .
- Cu , cine trebuie sunt . Nu voi fi altfel cu oamenii decat cum cred eu ca trebuie.
- Niciodata sa nu spui niciodata.

Discutie cu sufletul I.

-A crezut la fel ca toti.
- La ce te referi ?
- A crezut ca am cedat datorita vorbelor aruncate pe moment.
- Si ?
- Si nu e asa.
- Dar cum e ?
- Am cedat datorita lor. A amintirilor. A vorbelor care nu le-am uitat. Probabil le-am iertat dar nu uitat.
- De ce ai iertat ?
- Ca sa merg mai departe.
- Si de ce iti pasa ce cred ei ?
- Pentru ca ei nu cred ca te-au inchis ; nu cred ca acum esti rece. Ei cred ca esti vulberabil si nesigur. Cred ca ma faci sa fiu sensibila
- Dar esti.
- Ba nu. Nu in fata lor.
- Inteleg.
- Ei nu inteleg.
- Si ? Credeam ca te-ai obisnuit.
-Am facut-o .
- Atunci ?
- Doare. Uneori chiar doare sa iti aminteasca mereu ca esti singura. Doare sa iti trezeasca acel sentiment oribil.
- Rezista , eu o fac .
- Nu. Tu rezisti pentru ca eu o fac.

Mesaje

Să îmi fac curaj să scriu despre mine, despre tine, despre toți. Să îmi fac curaj să scriu despre realitate ?
        Am multe idei pentru viitor, am multe vise și speranțe puse cap la cap. Cu toate că parcurg un lung drum al eșecului datorită realității. Încep un nou capitol de vise. Încep o noua carte a imaginației mele. Dar degeaba.. Pentru că știi , există acel ceva, acel ceva rău , care se joacă cu mintea oamenilor și îi domină. Acel ceva care îți pune bețe în roate , care se joacă cu tine, și vrea să pierzi acest joc. Acest joc al vieții. Așa e, pentru el , viața e un joc.
        Mă gândesc să schimb multe din viața mea, voi schimba. Dar de unde să încep ? Să încep la capitolul iubire ? Și așa nu o duc prea bine. Mi-am schimbat părerea desprea oameni. Despre cei apropiați, nimeni nu e ceea ce pare. Dar îmi este mie scârbă când văd cât de false sunt unele persoane, care ne vorbesc nouă despre falsitate. Te rog, încetează să mă faci să te urăsc , ființă. 
        Tu , cel care citești asta, acum cum te simți acum ? Ești bine ? Vrei să plângi ? Fă-o . Sufletul are nevoie să fie golit de tristețe pentru a face loc zâmbetelor. Ai nevoie de o îmbrățișare ? Du-te la prima persoană care o vezi și fă-o. Ce te oprește ? Rușinea ? E simplu, pur și simplu fii om. Încercarea moarte n-are.
        Cum spuneam, nimeni nu e ceea ce pare, niciodată nu poți să știi cât de bine cunoști pe cineva. Am prea multe așteptări , prea multe de la simpli oameni, și prea puține de la fapte. 
         Chiar dacă stai cu mine în fiecare zi și râd, glumesc.. ține minte că eu nu uit. Nu uit răul făcut.  Așa că nu te mira de ce te resping, de ce nu te agreez și de ce sunt rece. Nu ma cunoști , sunt o carte deschisă pe care tu nu știi să o citești. Sunt copilul neînțeles așa că nu te mai strofoca să încerci să o faci . Ca să mă înțelegi trebuie să mă cunoști , să te cunosc , să am încredere și poate , să fi trecut și tu prin ce trec eu. 

Am învățat....

        Am învățat de la mama că nimeni nu îți șterge o lacrimă.
Doar tu , perna și singurătatea. Am învățat că uneori este bine să plângi, să îți descarci sufletul . Sâ îți clătești ochii cu cea mai curată apa, lacrimile pline de durere, speranță și 100% tu. 
        Am învățat de la oamenii de pe stradă că uneori nu strică să te oprești, pur și simplu și să admiri ce este în jurul tău.
        Am învățat din cărți că personajele negative sunt persoane care au fost rănite prea mult și s-au apărat. 
       Am învățat din filme că orice poveste de dragoste are un final fericit.
       Am învățat din amintiri că nu este bine să îți uiți trecutul.
       Am învățat din muzică să speri și să reziști până la final.
       Am învățat din citate că o vorbă are mai multe înțelesuri.
       Am învățat de la natură că simplitatea e mult mai complicată decât pare.
        Am învățat din desene că monștrii sunt de fapt oameni cu doua fețe.
         Am învățat de la bunica că viața este mai mult decât vorbe aruncate în vânt și internet.
          Am învățat de la culori că fiecare este special.
Și aș putea continua dar vreau să înțelegi și tu , suflet frumos că din toate putem învăța. De la orice putem trage o concluzie care să o spunem tuturor. De la oricine putem afla ceva , putem să creăm o legătură om-om . Pentru că toți suntem oameni , ființe cu sentimente, unii le au foarte ascunse încât crezi că nu le au , alții le arată la orice mișcare și tot așa. Adică trebuie să fim mai atenți cu noi înșine când acumulăm anumite informații , să fim atenți ce înțelegem, ce vrem să înțelegem și ce vrem să învățăm.

Adolescenta, chin sau placere ?

              De obicei imi place sa spun lucrurilor pe nume dar acum chiar vreau sa pun punctul pe i. Este ceva ce ma deranjeaza foarte mult , adica probabil si pe tine te deranjeaza. 
              Deci , nu inteleg de ce toti tinerii au impresia ca daca razi si faci glume proaste, critici sau jignesti impresionezi pe cineva. Recunoaste toti facem asta, recunosc si eu am facut.o si probabil o voi face pentru ca uneori este din instinct si nu ne dam seama. Practic suntem prada propriului nostru caracter ? Posibil . Ne simtim prost si ne afecteaza cand cineva rade de noi impreuna cu un grup de persoane mai putin inteligente si sunt de umplutura. Dar ne simtim bine daca o facem si noi, nu ? Adica vrem sa demonstram ca suntem mai presus decat persoana respectiva ? Daca ne batem joc, din potriva , suntem mult mai prejos decat ea . Este foarte ciudat cum decurge aceasta misiune a rautatii nu ? Adica oricum ai invarti niste explcatii ajungi sa spui ca toti judecam, barfim , vorbim de rau, ne batem joc s.a.m.d. pentru ca asta suntem. Suntem niste persoane manipulate de sentimente ,sentimente de mandrie si gelozie. Trebuie sa incercam sa ne abtinem , oricat am vrea , oricat am incerca nu putem sa ne scoatem asta din sange, asta suntem , suntem o generatie de robotei. De ce zic asta ? Pai , pentru ca ne gandim doar sa ne atingem scopul , nu ne intereseaza ca sunt persoane mai timide, sensibile care nu au reusit sa evolueze pentru a indura toate criticile . ASTA NU ESTE UN LUCRU RAU ! Inseamna ca a avut forta necesara sa ramana asa cum si.a propus. Reluand, nu ne gandim la acestia , nu ne dam seama cat rau facem cu o vorba. Adolescenta , perioada vietii unde intalnim cele mai multe dificultati , tinem piept loviturilor care vin una dupa alta , radem , glumim , nu dormim , ne plangem si asa mai departe. Cei mai frumosi ani ai vietii. Nu pot spune si cei mai grei pentru ca probabil , as minti. Dar sunt cei mai frumosi ani.. Legam relatii de prietenie , pierdem veri cu persoanele de care ne atasam si ne indragostim , si ne schimbam. Sunt anii schimbarii , anii in care pur si simplu esti curios sa faci multe prostii , sa fii apreciat si sa te simti bine. Dar , cu totii stim ca sunt anii in care plangem foarte mult , incercam sa invatam din greseli si din versurile melodiilor noastre preferate si in general incercam sa ne bucuram de tot . Anii in care ne facem o impresie despre viata , anii in care le demonstram tuturor ce fel de persoane suntem, anii in care decidem ce facem pe viitor . 
                    Adolescenta este in acelasi timp si cea mai periculoasa etapa a vietii. Liceul te poate strica. Oamenii te pot schimba pe viata. Si in aceasta etapa importanta, putem deveni niste dezamagiri pentru familie datorita altora care asa au fost invatati sa fie pentru toti. Nu stiu cum sa exprim in cuvinte, este o senzatie aparte cand faci ce iti place cand "iti faci de cap" . Este normal , facem cele mai mari prostii , si ne pare rau , sau nu, dar le facem.. stim ca am experimentat, ca am invatat , ca am indurat . 

NU UITA NICIODATA SA ZAMBESTI SA FII TU INSUTI SI SA AI INCREDERE IN TINE! ESTI O PERSOANA MINUNATA ! :) 

Boala , chin sau plăcere ?

Îmi este rau ... Stau întinsă în pat și încerc să îmi iau gândul de la stare oribila pe care o am ... Și de la durerile groaznice care le suport. Din fericire este doar o răceală.. Dar eu o văd ca pe un monstru care mă devorează pe interior și mă face să fiu ca o legumă. Așa pățim și când ne este dor sau când suntem triști .. Suntem prada unui monstru care câștigă. Bineînțeles, noi îl lăsăm să câștige. Noi nu luptăm îndeajuns pentru noi , pentru fericirea noastră , liniște sau calmare. Noi vrem doar distracție și să ne simțim bine. Dacă pentru unii să te simți bine înseamnă să te joci cu sentimentele cuiva .. Ce pot să spun.. Este penibil! Sau sa îți bați joc de tine...este și mai umilitor.
Amețeala să te facă să te simți ca în filmele cu oameni bolnavi psihic, durerea de cap să te facă să crezi că ,capul tău e o bombă cu ceas și tusea să îți aducă gândul că o sa vomiți tot ce ai în tine... Este o experiență care nu vrem să o avem.. Asta face boala din noi. Adică pur și simplu simți că ești alt om, simți cum fiecare lucru care îl auzi te zgârie pe creier , și că starea de nervozitate este nelipsită... Ăsta este un chin. Pentru unii plăcut, pentru alții nu. Ca și iubirea, pentru unii plăcută pentru alții nu.
Adică, pot spune cu ușurință că atunci când eram mici , eram fericiți când eram bolnavi pentru că nu mergeam la școală .. Dar cu cât creștem, sincer, o simplă răceală parcă nu mai e la fel.. Oare pentru că împreună cu starea noastră de nostalgie provoacă un chin insuportabil ?

Cuvinte despre fericire.

                    Fericirea mea are 2 ochi albastri si un zambet care ma innebuneste.
   Recunoaste, probabil , si fericirea ta are un nume , un zambet minunat si 2 ochi care te innebunesc. Ca fiecare adolescent/a , si eu sunt indragostita ca sa spun asa. Exista acel zambet special , plin de fericire , cald si "tâmp" pe care toti il stim, si l.am avut macar o data. Este zambetul ala care te da de gol ca ai sentimente pentru cineva anume. Ei bine, acest zambet il ai ori cand te gandesti la persoana respectiva , ori cand o vezi... Azi, si eu am dat din nou de acest zambet care m.a lovit pe neasteptate.. Adica stiti momentul ala cand n.ai nici.o treaba cu nimeni si esti doar tu cu gandurile tale si bum , fericirea apare pe fata ta .. Da, a fost minunat . 
     Fugim de relatii , de responsabilitati ... Dar nu ne dam seama ca fericirea noastra depinde de o persoana ? Careia poate ii pasa sau nu...O persoana care poate a fost langa noi .. dar am pierdut.o si oricat ne.am dori.. stim ca nu mai poate sa fie din nou.. Asta e viata.. nu apreciem . Dar, uneori , pur si simplu ne dorim sa mai traim inca o data anumite momente. Sa trecem din nou prin acea stare , pe care n.am apreciat.o atunci.. Vrem sa mai simtim totul din nou pentru ca nu mai rezistam sa trim in prezent. De ce trecutul este mai frumos ca prezentul ? Dragul meu cititor, "trecut" este si acum 5 minut, erai in extaz atunci ? Probabil, dar nu trecutul este mai frumos , ci momentele placute pe care le.am trait. Te rog , suflet frumos , apreciaza tot ce ai , tot ce traiesti , bucura.te de orice moment in care esti cu persoana care o iubesti si te iubeste.. Pentru ca intr.o zi acea persoana nu o sa mai fie cu tine..Probabil din cauza ta, pentru ca nu ai apreciat.o , probabil din cauza faptului ca nu mai este "aici" sau... Poate din simplul fapt pentru ca si .a dorit sa plece din viata ta , nu o judeca , are si ea\el viata ei\lui. Dar aprecioaza ca te face fericit, ca te face sa te simti special ... E dureros sa pierzi ceea ce iubesti... Cand ramai singur, cu gandurile tale si singurul lucru care il faci este sa te gandesti la trecut, gresesc ? Nu cred... Din experienta mea, pot spune ca un alt iad este singuratatea, cand mintea si sufletul sunt in intuneric si speri sa se intample ceva care sa schimbe situatia... Chiar daca stii ca nu o sa se intample nimic. 
    Uneori nu suntem crezuti cand spunem ca tinem la cineva care acum nu e langa noi. De ce ? Pentru ca nu trebuie .. Nu trebuie sa pierdem timpul fiind tristi si gandindu.ne la trecut cand eram fericiti. Dar totusi o facem... Pentru ca vrem sa dam timpul inapoi si sa mai privim o data perechea aia de ochi care ne accepta cu defecte si calitati..Care a fost langa noi si nu ne.a judecat...

:)

                         Zi cu soare
                         Sentiment de nepasare
                         Tipete asurzitoare
                         Nu le aude nemeni, oare ?
                         Acum imi dai crezare,
                         Fiinta muritoare?
                         Mi se pare
                         Uita.te in zare!
                         Cum incet apare
                         Trateaz.o ca atare
                         Fugi pana nu dispare
                         Umbra umblatoare.

Obiceiuri.

             Nu am mai povestit de mult... Viata fiecaruia se schimba.. in fiecare zi se schimba ceva. Dar depinde de noi daca acceptam aceasta schimbare, nu ? Eu zic ca da.. In fiecare zi facem ceva nou.. chiar daca programul nostru este la fel zi de zi. Uneori ...o schimbare este buna.. Doar uneori dragii mei.. doar uneori. Azi nu vreau sa scriu despre schimbari... As vrea sa va spun despre obiceiuri..
            De cateva zile, am inceput ca sa ascult muzica la casti... sa stau in pat .. sa ma uit pe geam si sa vad umbrele copacilor si stalpurilor .. pana pe la 3 dimineata si sa ma gandesc. Sa ma gandesc la tot ce mi se intampla... la tot ce as vrea sa mi se intample .. la oamenii dragi mie.. la mine si stau asa fara nicio emotie si ma gandesc... ganduri nenumarate si idei peste idei imi navalesc in minte in acest timp... Simt nevoia sa stau singura si sa ma gandesc... Singuratatea ma linisteste noaptea. Doar noaptea. A devenit un obicei sa ma gandesc la viata aceasta scurta pe care o traiesc... in fiecare noapte.
            Acum, cand fumez o tigara trebuie sa stau cu cineva si sa povestesc.. sa vorbesc... nu sa stau singura si sa stau ca muta.. Sincer , da , simt nevoia sa povestesc cu cineva la o tigara.. Nu cand suntem mai multi.. cand sunt eu si altcineva.. Si asta a devenit un obicei.
             In ultima vreme scriu poezii mai des... Cand sunt nostalgica. Cand pur si simplu simt nevoia sa ma descarc.. scriu. Din aceasta cauza am si blog.ul ... Pentru ca uneori, simti nevoia sa te descarci in scris.. sa stii ca gandurile tale sunt scrise undeva si nu doar vorbe . Cand aud ceva ce imi place, cand vad ceva ce imi place.. imi zic " Da , asta e , trebuie sa scriu despre asta!" si imi iau caietul si dau drumul imaginatiei. Alt obicei.
              Din cauza stresului am foarte multe obiceiuri destul de proaste.. De exemplu sunt foarte tacuta si nu exprim ceea ce simt. Momentele alea cand nu imi simti prezenta si parca sunt pierduta in spatiu.. e din cauza stresului . Ganduri peste ganduri. Realitatea te schimba.

Subînțeles.

                    Să scriem o carte 
                    Cu zâmbete trucate
                    Ne dăm la o parte 
                    Făpturi minunate
                    Persoane uitate
                    Sentimente aparte 
                    Ce se-ntâplă frate 
                    Ne schimbăm în acte 
                    Omul nu poate 
                    Să scape într.o noapte.

              Nu mai avem curaj să arătăm cine suntem cu 
                                           adevărat .
         Îmi pare rău că o spun dar suntem prea închiși în noi. Nu suntem creativi. Nu visăm îndeajuns ? Ba da... Visăm prea mult la o viață perfectă și nu ne mai bucurăm de cea pe care o avem. Ne mulțumim cu atât ? Nu încercăm să o facem mai frumoasă , nu încercăm să schimbăm ceva , nu avem putere să încercăm ? Să ne asumăm riscul de a fi noi înșine ? Să știm sigur că visele se vor adeveri într.o zi . Nu doar să ne gândim.. apoi să o lăsăm baltă . Nu așa ar trebui să fie. Ar trebui să luptăm mai mult pentru adevăr , pentru curaj , pentru oameni. Ar trebui să avem mult curaj, știu , și nu avem... Apoi ne plângem că avem o viață tristă. Sincer , cred că ne.ar fi mai bine dacă am deschide ochii și am lupta cu adevărat pentru noi și să încercăm să facem visele realitate. Putem face asta, dacă nu renunțăm... Dacă știm cu adevărat ce vrem , dacă nu suntem nebuni după atenție. Dacă nu ne schimbă societatea asta care face fel și fel de șmecherii să ne "spele creierii " , nu ? 
Vreau să spun că ar fi super dacă am fi toți diferiți și am arăta asta , să arătăm cine suntem cu adevărat. Ce contează dacă x,y nu te place ? Ce contează dacă se uită ciudat la tine ? Ești om cu creier. Persoană cu sentimente. Corp cu suflet. Fii ceea ce ești și luptă pentru ceea ce îți dorești.

El.

           Langa el ma simt altfel. Ma simt fericita. Nu ma pot gandi prea mult la ceva ce
  nu este bine. Langa el, uit ca in jurul meu sunt oameni cu 2 fete. Langa el, uit ca oamenii
          sunt rai si ca nu toti iti vor binele. Langa el simt ca orice zi este insorita. Cand
  e langa mine si ma tine strans in brate ma simt in siguranta si ca nu sunt singura.Poate 
  este prea devreme sa o spun...Nu stiu..Dar il iubesc. Ma face sa ma simt speciala. Privirea
          aia patrunzatoare..Cand ma priveste in modul acela inexplicabil dar frumos si
  sincer, mi se pare atat de simplu dar ma face sa simt multe emotii si ma rusinez. Poate ca
           acum nu isi da seama dar in el am vazut tot ce aveam nevoie. Simplitate, 
  sinceritate , caldura si iubire. Lucruri de care nu am avut parte la multe persoane.. Si am
           trecut prin multe... Nu il cunosc de un car de ani.. Dar am incredere in el. Eu
  mi.am asumat riscul de a avea incredere. Imi accepta defectele, asculta orice prostie care
           o scot pe gura si nu ma judeca. Ma uit la el si nu imi vine sa cred ca el este langa 
  mine. Nu isi da seama cat de important este pentru mine, cat de importante sunt gesturile
           mici pe care le face si cat de fericita ma fac. Oare isi da seama ca acel minunat
  zambet..il am datorita lui ? Nu sunt cine stie ce Sunt o fata careia ii place sa asculte...                   chiar mai mult decat sa fie ascultata. Sunt o fata care ascunde multe dupa un zambet pentru a nu ingrijora alte persoane... Sunt fata aia care incearca sa le dea tuturor putin mai multa incredere in ei insusi si spune mereu ca totul o sa fie bine. Care a fost alaturi de         majoritatea prietenilor si nu ii pare rau .Care crede ca in final totul 
   chiar o sa fie bine. Sunt o fata cu un suflet mare si bun si spera ca nimeni nu o sa schimbe asta. Sunt genul de fata care tace si face, care vede si aude multe dar nu le spune 
             care asteapta sa vada ce se intampla. Sunt o fata care nu lupta sau 
   are incredere in persoane care simt ca nu merita asta. De asta ma simt norocoasa ca il am langa mine pe el. 

Gândesc cu voce tare.

        Vreau ca vara asta să mi.o amintesc cu drag. Vreau să îmi amintesc doar mometele plăcute și să le dau uitării pe cele care mi.au provocat starea de singurătate, dezamăgire și tristețe. Vreau să uit de momentele în care am fost slabă și am cedat, am plâns și am rămas blocată. Vreau să îmi amintesc de clipele în care am râs cât de tare am putut, în care am zâmbit cu toată ființa mea , în care am apreciat ce aveam lângă mine , în care m.am distrat și m.au făcut să cred că viața e mult mai frumoasă decât mi.am imaginat.
          Vreau să îmi înfrunt temerile și să le țin piept, să țin capul sus mereu. Să îmi asum mai multe riscuri și să visez mai mult. Vreau să știu că am în cine să am încredere, să știu că, cineva nu mă lăsa la greu și că pot conta pe cineva. 
          Vreau să învăț mai mult din greșeli și să ascult sfaturile care mi se dau. Să învăț și din greșelile celorlalți să mă ridic mai ușor decât au făcut.o ei. 
           Vreau să nu mă mai supăr din orice. Vreau să am mai multă încredere în mine și să nu mă mai dau la o parte . Să apreciez mai mult efortul celor care vor să mă vadă fericită . Vreau să fiu o persoană mai fericită și să mă trezesc dimineața cu un zâmbet pe față. 
            Vreau să îi ascult mai mult pe ceilalți. Vreau să îi observ eu apoi să mă observe și ei. 
Și nu în ultimul rând, vreau să dorm mai mult . 

Schimbări sau ... ?

           Observ și eu..poate observați și voi că m.am schimbat. Sau asta vreau eu să credeți. Și cam reușesc... Am rămas la fel de sensibilă și rea ca îainte dar voi nu știți asta. Pentru că vă lăsați păcăliți de aparențe și nu vă interesați dacă o persoană s.a schimbat sau nu. Vedeți că nu se comportă la fel și începeți să îl judecați ? Mda, bravo. Super tare. Apăi oameni buni, cum naiba să nu se schimbe când vouă nu vă convine când cineva este el însuși ? Vreți ca toți să fim la fel ? Și unde ar mai fi sensul acestei vieți dacă toți ne comportăm la fel ? Mai bine să fim toți diferiți. Să nu ne pese ce zice lumea. Să facem ce ne place și cum ne place. Să avem crize de nebunie , să râdem până nu mai putem , să facem glume care doar noi le înțelegm ... Să ne bucurăm de fiecare zi, fiecare moment, fiecare clipă în care simțim ce este fericirea. Să fim speciali în felul nostru într.un singur cuvânt.
           Pot spune că am decis să nu mă mai schimb.. Așa sunt eu și dacă mă schimb îmi fac rău mie... cât și celor din jur. Adică știi și tu cititorule momentul ăla când cineva îți spune că te.ai schimbat iar tu te întristezi pentru că este o persoană apropiată și  lui nu îi place ? Dar nu arăți asta și te prefaci că nu îți pasă ca să nu îl faci să se simtă prost ? Ca să nu își dea seama că de fapt tu nu te.ai schimbat... doar că te.ai închis în tine ca să nu mai fii rănit ?

Ce ? Dacă ? Poate ? Oare ? De ce ?...

                 Și uneori te întrebi ce să faci.. Să îți asculți inima sau creierul... Cei din jur te presează și într-un fel te obligă să faci ceea ce nu vrei.. Chiar dacă știi că așa ar fi mai bine pentru tine. Care este alegerea corectă ? Nu înțelegi.. Ți-e frică.. Ți-e frică să faci ceva așa ca stai pe loc. Nu mai știi ce simți.. ce vrei.. ce îți dorești sau orice altceva. Te gândești dacă cei din jur au dreptate. Oare au ? 
                 Aș vrea să știu... Cât de mult rău pot să îmi fac singură fără să vreau ? din păcate văd că destul de mult. Dar uneori te saturi și renunți. Îți pare rău după, poate, dar suporți pentru că asta a fost alegerea ta. Sufletul tău strigă după trecut dar inima se gândește la viitor. Dar mintea ? Ea la ce se gândește ? Se gândește cum ar fi fost dacă nu ai fis renunțat ...  De ar fi mai simplu...
                             Deserori în viață ne dorim să fie bine.. Dar nu știm ce să facem ca într-adevăr să fie așa... Este greu. Ce-i drept , foarte greu pentru inimă și suflet. Dacă spui stop acum ... ce se întâmplă ? Dar dacă nu spui ? Ce să fac ? Sfatul pe care ți-l dau toți este să faci ceea ce simți.. Dar când nu știi ce simți ? Când nu știi ce este cu tine ? Când vrei doar să asculți muzică și să fii singur.Să stai așa , pur și simplu, fără nicio emoție doar să vezi cum trece timpul și tu doar să stai și să te holbezi la ceas și cum trec orele.. Să treacă timpul și să speri că totul se va rezolva .. Că totul o să fie bine... Dar dacă nu vine ? Și durerea și nesiguranța te învelesc și te izolează de toți de tot ce te făcea fericit .. 
 Asta este adolescneța. Sute de întrebări fără răspuns. 

Zâmbește orice s-ar întâmpla

                             Azi aș vrea să scriu despre fericire. Nu prea avem parte de ea nu ? Adică cel puțin eu.. Nu știu dacă și tu cititorule ai parte de foarte multe momente triste în viața ta dar... dacă da , am câteva sfaturi pentru a te face să te simțti mai bine.
 Mereu când pățim ceva ne întristăm și nu prea ne mai gândim la lucrurile care ne ajută să ne simțim mai bine.
Dacă ești trist...Zâmbește, într-o zi va fi bine. Soarele va răsări și tu te vei simți mai bine. Mereu îmi spun că după rău vine bine, după ploaie răsare soarele. Suntem tineri... este adevărat.. dar facem parte din generația cea mai sufletisă și care suferă cel mai mult. Dar fraților, nu vă săturați să plângeți ? Zâmbiți, fiți fericiți. Nu se termină lumea dacă persoana de care sunteți îndrăgostiți se desparte de voi. Din potrivă, fiți fericiți că a-ți scăpat de un prost sau proastă, o să își dea seama ce a pierdut mai târziu. Sau dacă a-ț

i luat o notă mică la un test, nu e nimic, data viitoare vei învăța și vei lua mai mult. 
Ascultați melodii vesele , visați la cele mai ciudatew lucruri , râdeți , distrați-vă și apreciați tot ce aveți. Nu e greu. Credeți-mă... Dar dacă noi nu încercăm să fim mai indiferenți vom suferi după, mult mai mult. Am citit un documentar în care scria că dacă acum cât suntem tineri plângem, cădem în depresii , suntem triști mai tot timpul , la bătrânețe vom avea boli grave... Nu vă doriți moartea dacă starea voastră este de căcat, ca să zic pe românește. Niciodată să nu pierdeți speranța. Ea moare ultima , așa că profitați de orice moment în care sunteți cu prietenii sau cu familia și vă simțiți bine. Profitați de micile gesturi care le fac iubiții/iubitele/prietenii sau familia ca să vă readucă zâmbetul ăla inocent de copil fericit. 
Dacă iubiți/placeți pe cineva, nu vă fie frică. Ziceții bună , vorbiți cu acea persoană. Asumați-vă riscuri , trăiți orice moment la maxim. Profitați de momentele în care vă simțiți bine! ♥

.

Cum soarele rasare in fiecare dimineata
Cum se topeste fiecare bucata de gheata
Cum zambeste mereu un copil
Asa sunt si eu un suflet nobil
Ma uit in jur si privesc in zare
Realizez ca dupa nori e si un soare
Cum glasul fericirii imi incanta auzul
Zambesc in continuare si imi urmez drumul
Cum noapatea, repede trece
Incearca si tu, nu fi un suflet rece
Cum sparg gheata singuratatii
Asa ma-ncred in glasul sortii

Noi.

                      Noi adolescenții , foarte des ne dorim imposibilul.
Ne îndrăgostim de persoanele care știm că nu le putem avea. Vrem să fim iubiți de persoanele care le iubim. Vrem să nu ne mai lăsăm inflențați de cei din jur. Vrem să fim mai puternici. Vrem să nu mai visăm atât de mult. Vrem să fim persoana pe care ne-o dorim .Vrem ca părinții să fie mândri de noi. Vrem ca prietenii să ne înțeleagă. Vrem foarte multe.
                       Și știu că și tu cititorule, vrei multe.. Cum vreau și eu și mulți alții..
Suntem generația care este dependentă de iubire și înțelegere. De prieteni și de toate lucrurile care ne aparțin. Doar că într-o lume atât de rea , nu știm cu,cine să fim noi înșine , cui să povestim , în cine să avem încredere. Nu știm ce să facem.
                       Și în final ajungem să ne închidem în noi. Să ne scriem gândurile în loc să le împărtășim , să udăm pernele, noaptea, cu lacrimi și deseori să rămânem blocați, să ne uităm într-un punct fix și să visăm.

Vise II.

              De ce mereu visez că totul o să fie bine ? Pentru că sunt o persoană optimistă, așa cum trebuie sa fii și tu.
               Dragă cititorule, dacă ești pe blog-ul meu și citești asta, înseamnă că îți place ce scriu și îți mulțumesc că ești aici ca să îmi împart gândurile cu tine.
                       Tu la ce visezi de obicei ? Ai o dorință anume? Ai un vis care vrei să ți se îndeplinească ? Dacă , crezi în tine și în puterea ta , păi fii sigur că la un moment dat se va împlini.
                       Ai observat vreodată un copil mic când se roagă la Dumnezeu ? Câtă credință, liniște și speranță emană ? Un suflet curat și nevinovat care visează... Visează la lucruri care pot fi cumpărate... Dar o persoană adolescentă visează la lucruri care nu se pot cumpăra...
                       Ești o persoană optimistă ? Crezi că toate problemele se pot rezolva cu, calm ? Dacă da, te felicit. Ești una din puținele persoane care pot face asta . Eu din păcate când am o problemă , devin stresată și nervoasă. Acum depinde ce fel de problemă. Prietenie... Minciună... Trădare... Furt. etc. Acestea sunt doar câteva cauze a unor probleme.
                        Uneori , îmi place să stau în pijamale , să beau o cană de ceai și să închid ochii, și să visez. La o lume mai bună , la o viață fără minciună,... la paradisul care ne așteaptă... La tot ce se poate gândi un om.