Discutie cu sufletul I.

-A crezut la fel ca toti.
- La ce te referi ?
- A crezut ca am cedat datorita vorbelor aruncate pe moment.
- Si ?
- Si nu e asa.
- Dar cum e ?
- Am cedat datorita lor. A amintirilor. A vorbelor care nu le-am uitat. Probabil le-am iertat dar nu uitat.
- De ce ai iertat ?
- Ca sa merg mai departe.
- Si de ce iti pasa ce cred ei ?
- Pentru ca ei nu cred ca te-au inchis ; nu cred ca acum esti rece. Ei cred ca esti vulberabil si nesigur. Cred ca ma faci sa fiu sensibila
- Dar esti.
- Ba nu. Nu in fata lor.
- Inteleg.
- Ei nu inteleg.
- Si ? Credeam ca te-ai obisnuit.
-Am facut-o .
- Atunci ?
- Doare. Uneori chiar doare sa iti aminteasca mereu ca esti singura. Doare sa iti trezeasca acel sentiment oribil.
- Rezista , eu o fac .
- Nu. Tu rezisti pentru ca eu o fac.