Îmi este rau ... Stau întinsă în pat și încerc să îmi iau gândul de la stare oribila pe care o am ... Și de la durerile groaznice care le suport. Din fericire este doar o răceală.. Dar eu o văd ca pe un monstru care mă devorează pe interior și mă face să fiu ca o legumă. Așa pățim și când ne este dor sau când suntem triști .. Suntem prada unui monstru care câștigă. Bineînțeles, noi îl lăsăm să câștige. Noi nu luptăm îndeajuns pentru noi , pentru fericirea noastră , liniște sau calmare. Noi vrem doar distracție și să ne simțim bine. Dacă pentru unii să te simți bine înseamnă să te joci cu sentimentele cuiva .. Ce pot să spun.. Este penibil! Sau sa îți bați joc de tine...este și mai umilitor.
Amețeala să te facă să te simți ca în filmele cu oameni bolnavi psihic, durerea de cap să te facă să crezi că ,capul tău e o bombă cu ceas și tusea să îți aducă gândul că o sa vomiți tot ce ai în tine... Este o experiență care nu vrem să o avem.. Asta face boala din noi. Adică pur și simplu simți că ești alt om, simți cum fiecare lucru care îl auzi te zgârie pe creier , și că starea de nervozitate este nelipsită... Ăsta este un chin. Pentru unii plăcut, pentru alții nu. Ca și iubirea, pentru unii plăcută pentru alții nu.
Adică, pot spune cu ușurință că atunci când eram mici , eram fericiți când eram bolnavi pentru că nu mergeam la școală .. Dar cu cât creștem, sincer, o simplă răceală parcă nu mai e la fel.. Oare pentru că împreună cu starea noastră de nostalgie provoacă un chin insuportabil ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu