Iubirea , sentimentul etern al
fericirii absolute. Fericire care este provocată de cineva sau ceva. Suntem
fericiți din mai multe motive. Motive care ne salvează , mai ales acelea care
se întâmplă pe neașteptate. Zâmbetul cuiva, zâmbetul ăla care știi că este
datorită ție, care îți înseninează ziua. Un zâmbet îți poate face ziua mai
frumoasă . O îmbrățișare caldă și strânsă îți poate face ziua mai frumoasă.

Toate
sentimentele stau la baza iubirii. Știi, ca o piramidă . Toate sunt importante
și formează un întreg. Tristețea și dezamăgirea sunt provocate de iubirea care
o porți oamenilor.. Pentru că nu te dezamăgește un om care nu îl cunoști.
Povestea cuiva te poate întrista. Iubirea prieteniei, când ai încredere în
cineva și îl consideri prieten și te dezamăgește pentru că face fix greșeala
care știe că o să te supere. Nu poți numi pe oricine prieten. Este drum lung ca
să devii cu adevărat prietenul cuiva. Un om nu îl poți cunoaște 100% nici
într-o viață.. Deci nici dacă îi ești alături mereu nu poți să știi totul
despre el. Și asta este bine, fiecare are secretele lui . Dar eu , recunosc, am
început să gândesc că e mult mai bine să am așteptări mai mici de la oameni.
Așa pot fi mai fericită și mai indiferentă când se întâmplă ceva rău.
Bineînțeles, uneori iubesc dar și urăsc rasa umană.. Pentru că răutatea uneori
îi unește dar asta este societatea, nu o putem schimba.
Dar iubirea.. este pretutindeni. În zâmbete, în gesturi, în vorbe, în priviri. Așa că orice am spune.. mereu o să iubim pe cineva atât de mult încât acel sentiment, singur, se bate singur într-un război cu, celelalte sentimente.. și câștigă.