Mergi pe strada. Pur si simplu mergi , te plimbi. Stii unde vrei sa ajungi dar mergi fara sa te gandesti pe unde.. dar stii unde vei ajunge. Este un joc. Stii finalul dar nu te intereseaza nivelurile peste care trebuie sa treci, stii ca vei castiga. Asa si acum, mergi pe strada , vezi cladirile, oamenii care trec pe langa tine dar esti atat de prins in gandurile tale incat nu realizezi cat de repede ajungi unde ti-ai propus. Esti atat de rece cu tot din jurul tau , fie ca vrei fie ca nu, te gandesti la toate reactiile tale , planuri si pur si simplu la multe .
De ce oare ne vine uneori sa ne departam de societate ? Pentru ca este atata falsitate in jur.. incat pur si simplu te saturi , cel putin eu. Chiar ma simt vinovata ca sunt atat de buna cu niste persoane care nu merita nici o privire de-a mea , nu ca as fi superioara lor.. Dar nu merita respectul meu , ei cred ca il au , dar de fapt , din respect pentru mine incerc sa nu fac necazuri. Atatea minciuni , atata invidie si ura , rautate omeneasca. Si cand auzi , cititorule , de la persoane care falsitatea este ceva normal , lingusiri si vorbe dulci .. Cand vezi ca fac pe nevinovatele si ca se dau persoane bune care sufera si sunt sfinte.. Innebunesti. Te enervezi cand vezi ce oameni de plastic exista.
Uneori , stric cheful multor persoane doar pentru ca spun ce simt pe fata , pentru ca pur si simplu ii demonstrez ca nu am dispozitia necesara sa o suport. Dar daca persoana respectiva , ma vede ca nu ma simt bine si continua sa ma streseze , imi pare rau dar imi rezerv dreptul de a fi eu insami .
Cu totii avem in noi o parte ascunsa, una careia ii place sa citeasca si una careia ii place sa scrie. Ei bine, cititorule, eu le am pe ambele si probabil mai sunt si multi altii ca mine. Este un lucru foarte bun. Avand ambele parti in tine, cand scrii , privesti si din punctul de vedere al unui cititor , ce il atrage pe om sa citeasca, ce ar vrea sa citeasca , bineinteles fiecare are gusturi diferite la lecturi si asta te face sa ii "chemi" pe cei cu gusturi mai rafinate si pretentioase sa citeasca lucrarea ta.
Privind din punctul unui scriitor, niciodata nu este indeajuns de bine ce a scris, simte ca se putea si mai bine, cu toate ca este apreciat sau nu. Sunt unii scriitori din umbra care adauga misterul sufletului lor in tot ce scriu. A scrie , este un mod de a te descarca , de a face pe altii fericiti citind operele tale , este cel mai frumos mod prin care un om isi exprima sentimentele.
Fiind cititor, tu cum iti alegi ce citesti ? O intrebare la care poate raspunzi cu un simplu " Nu stiu" sau enumerand mai multe motive . Uneori , citim ceea ce ne face sa ne simtim mai bine, ce simtim ca ne recreeaza mintea.. Dar in acelasi timp, citim carti sau monologuri care ne descriu, care ne ofera lectii de viata pe care le putem folosi , citim operele in care ne regasim ? De multe ori am citit fix ceea ce ma descria pe mine si eram bucuroasa ca acel scriitor , anonim sau cunoscut , s-a gandit sa spuna ceea ce stie ca voiam sa aud eu si alte persoane. Sa scrii, nu inseamna doar sa scrii cuvinte amestecate parand inteligent si cu bun simt, sa scrii inseamna sa intelegi un cititor , sa fii tu insuti si sa stii ca nu esti singur. Cel mai probabil unele suflete isi lasa amprenta in opera ta, isi lasa gandurile si vorbeste indirect cu ei insusi si cu tine; deoarece tu , ca scriitor , ai facut pe cineva sa zambeasca incercand sa intelegi oamenii.
Mereu mi-a placut sa scriu pentru sufletul omului si pentru tot ce inseamna sentiment , mi-am dorit sa repar suflete si sa ajut fiintele. Nu mi-am imaginat niciodata cat de minunat este sa stii ca cineva este indirect langa tine, citind opera ta si probabil regasindu-se printre randurile tale.
