Ganduri suflete, multe ganduri, uneori prea multe ganduri. Te amagesti singur cand vine vorba de multe sentimente, de lucruri care se pot intampla sau chiar si despre persoane.
Sincer, patesc foarte des sa ma gandesc la cineva sau ceva ce voi face, pentru unii nimicuri, dar acele nimicuri ma pot face foarte fericita. Asa, dintr-o data, incep sa zambesc si sa fiu energica, entuziasmata as putea spune. Dar, mai sunt acele momente in care chiar daca gandul meu fuge la ceva placut, nu pot scapa de tensiunea sau tristetea pe care o simt. Depinde de moment, daca este un moment tensionant in care trebuie sa aflu ceva important sau sa vad, toata atentia mea este acolo, chiar daca mintea mea fuge la o ciocolata calda si o carte sau persoana iubita.
Am invatat ca nu doar strainii te pot rani, ci si familia, prietenii nici nu mai zic. Adica, persoanele la care te astepti sa te inteleaga, sa iti ofere mangaiere si sfaturi, te ranesc. Este detestant sa stii ca plangi si plangi si iar plangi, si nu se schimba nimic. Sa stii ca la un moment dat se va intampla din nou, vor veni din nou acele cuvinte sau batai, traiesti cu frica.
Dorul doare. Cand iti este dor de o persoana, este o durere aparte. Te simti gol iar in mintea ta se difuzeaza doar filmul amintirilor cu persoana respectiva. O visezi, inchizi ochii pentru a-ti aminti anumite momente, plangi, si la final oftezi adanc si nu ai ce sa faci.. Mergi inainte, cu dorul, pana la revedere. Nu uita, mereu va fi revederea.
Mereu o parte din sufletul meu este aici si o poti citi. Gandurile mele, poate sunt si ale tale si te bucuri ca nu esti singurul care uneori, este coplesit de gandurile sale; iar daca nu, apreciaza tot ce ai si trebuie sa ai asteptari mai mici.
duminică, 30 octombrie 2016
miercuri, 19 octombrie 2016
Doi ani
Si-au trecut doi ani de cand,
Te simt in adieri de vant,
De cand in vise ne vorbim
Si dimineata ne oprim.
Si cand lacrimile vor s-apara
Lumea devenind neclara,
Inchind ochii, inghitand in sec
"Nu in public, trebuie sa plec."
Nu vreau sa moara acest copil,
L-ai invatat sa fie impecabil
Fara pete de durere, de rautate
E la fel, ascuns, departe.
Te simt in adieri de vant,
De cand in vise ne vorbim
Si dimineata ne oprim.
Si cand lacrimile vor s-apara
Lumea devenind neclara,
Inchind ochii, inghitand in sec
"Nu in public, trebuie sa plec."
Nu vreau sa moara acest copil,
L-ai invatat sa fie impecabil
Fara pete de durere, de rautate
E la fel, ascuns, departe.
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)
