Vise I.

                     Visăm cu ochii deschiși la cele mai frumoase întâmplări care vrem să ni se îtâmple. Din  păcate rămânem visând. Poate pentru că viața nu vrea să fim fericiți sau poate pentru că visele noastre sunt cam imposibile. Dar vorba aia: Nimic nu este imposibil . Visăm la feți frumoși sau fete perfecte din povești. Visăm la haine scumpe, telefoane scumpe la o viață din ciocolată sau orice ce ne poate face fericiți. Este ușor să visăm cu ochii deschiși, dar nu este ușor momentul când revenim din țara visurilor la realitate.

Doare.

Doare . Doare să vrei să îmbrățișezi pe cineva și să nu ai pe cine . Doare ca persoana la care ții enorm , să renunțe la tine . Doare să trăiești în trecut . Doare să te hrănești cu amintiri...doare să ai anumite persoane doar în amintiri... Doare să nu știi ce simți . Doare să fii bătaia de joc a cuiva ... Doare să crezi în cineva și acel cineva să te dezamăgească . Doare momentul în care toți renunță la tine . Doare când nimănui nu-i pasă . Doare când ești singur..... Doare să iubești și să nu fii iubit .  Doare să vrei să vezi pe cineva și să nu poți . Doare când nu știi în cine să ai încredere ... Tot ce ți se întâmplă doare ! 

Iubirea uneori e un blestem dar poate ajunge și o binecuvântare .

Până te face fericit, iubirea te rănește de foarte multe ori. Și de fiecare dată parcă doare și mai tare . Uneori plângi pe umărul unui prieten bun care te înțelege și te încurajează, alteori uzi perna în fiecare noapte, singur, plângându-ți de milă până adormi .

Vei plânge mult atunci când te rănește iubirea . Vei fi urâcios și răutacios și vei zâmbi rar . Tristețea te va fi coplești atât de mult încât nu mai poți suporta prezența oamenilor binedispuși și optimiști . Pentru tine totul pare o gaură neagră care te atrage cu toată forța în adâncul ei . Și d emulte ori vei rămâne o vreme  pierdut în abisul propriului suflet rănit , fără să mai crezi , fără să mai speri și fără să mai simți altceva decât dezamăgire .

Iubirea nu arenicio rețetă magica. Ea se întâmplă pur și simplu . 

Dar iubirea poate fi și cel mai mirific lucru . Atunci când iubești o persoană și te iubește și ea este o bucurie imensă . Clipe frumoase , glume , îmbrățișări lungi , săruturi în ploaie , gelozie , încredere , multă iubire ; împărțită cu cine trebuie poate fi foarte frumoasă . 

Head vs. heart .

Mereu când te vei simți trist să știi că undeva , cineva așteaptă să te întâlnească și să te facă fericit/ă . Poate că nu va apărea mâine , poimâine sau peste o săptămână ; sau până când nu va apărea tu nu vei suferi , plânge sau supăra , ba da . Dar când va apărea va fi bine , asta nu înseamnă că nu vă veți certa , dar după fiecare împăcare o să vă iubiți și mai mult . Vă veți iubi defectele mai mult decât calitățile . De ce ? Pentru că ele vă fac speciali ! 

Dar dacă nu o să renunțați la orgoliul ăla mare cât casa o să pierdeți tot . Unul pe celălalt , promisiunile , încrederea , o să trăiți din amintiri . Cel puțin unul din voi . Și dacă o să vreți să reparați ceva , s-ar putea să vă fie frică . Frică să mai aveți încredere în voi , unul în altul . O să trebuiască să faceți sacrificii . Fata poate renunța la o noapte în club cu fetele și să iasă cu iubitul la o plimbare , nu ?! Dar și băiatul poate renunța la o întâlnire la o bere cu băieții, nu ?! Deci , pentru o relație pe care toți o vom avea va trebui sa facem sacrificii . 

Diferențele dintre noi sunt doar niște motive pentru a distanța pe cineva . 

.

Când ultimii stropi de iubire îți părăsesc sufletul 
Încet încet îți dispare zâmbetul .
Iubirea se transformă în ură 
Și pe buze două cuvine îți mai tremură 
„ Te-am iubit ”
Mii de lacrimi îți curg pe față 
De ce ?!
Inima ta devine de gheață 
Înfricoșată și rece . 

Ploaia.

Când stropii de ploaie lovesc geamul sorții 
Visele pătrund în întunericul nopții .
Vise frumoase sau pline de monștri 
Ele sunt influențate de oamenii noștri .
Gânduri rele sau pline de ură 
Orice suflet îl tulbură .

?

E-atâta nepăsare între noi…

Şi-atâtea lacrimi ce nu se împart la doi

Şi e atâta teamă de eşec

Încât nu ştiu ce vreau să fac…

Să stau? Să plec?

.

M-am saturat de tot si de toate
As vrea o zi in care tipul sa fie dat inapoi
Sa-mi amintesc clipele uitate
Sa uit de tine si de noi .

Prea târziu .

Și sunt momentele alea când persoana la care te aștepți cel mai puțin... te tratează ca pe un gunoi.. Și plângi... Dar nu ajută cu nimic. Stai și suferi degeaba pentru un prost sau proastă . Care nu a știu cum să se comporte cu tine ... Și ne întrebăm , de ce ? De ce noi trebuie să plângem,  să stăm nopți întregi treji și uitându-ne pe pereți , să începem să urâm viața. Și apoi ajungi să îți pară rău că ai dat o șansă cui nu trebuia . Ajungem la concluzia că nu noi decidem dacă o să ne fie bine... sau rău . Alții decid . De ce ? Pentru că noi suntem plini de încredere și o oferim tuturor ! Și ei se folosesc de ea... 
  Și dacă le oferim încrederea noastră , trebuie să ne gândim.. Atunci când o să ne facă rău cum putem să ne revenim mai repede ? Sau să nu ne afecteze greșelile lor ? Noi nu știm răspunsul acestor întrebări... Și încă sunt multe... Am învățat de mici că oamenii sunt buni . Că vor să te ajute mereu... Da. Sunt oameni care au o inima plină de bunătate.. Acea persoană care a fost puternica și nu a băgat de seamă vorbele urâte . Care a luptat pentru dreptate.... Careia nu i-a păsat dacă cineva va greși în fața ei.. De ce ? Pentru că își cunoștea foarte bine prietenii și dușmanii.... Atât de bine încât se așteptă la orice.... Dar nu toți sunt așa. Viața ne arată tot felul de oameni... Mai buni și mai răi . Noi decidem cui să oferim încrederea , bunătatea ...Dar abia după ce le oferi începi să cunoști acea persoană cu adevărat...Și devine prea târziu ... 

De ce ? Pentru că așa vor alții .

Și sunt acele momente când , toți te întreabă de ce ești supărat/ă , sau ce ai pățit . Dar simți că te întreabă doar din curiozitate... De ce? Pentru că nu le pasă . De ce nu le pasă ? Pentru că așa e lumea din zilele noastre. De ce ? Pentru că acum e la modă să îți bați joc de o fată care ține la tine . Sau e la modă să te îmbeți până devii inconștient , sau să te droghezi până nu știi cine ești. Sau să te dezbraci și apoi să îți faci poze. De ce se fac toate astea ? Pentru că nu mai contează sentimentele , personalitatea . Contează popularitatea . Contează faima făcută din câteva like'uri pe facebook sau din vorbele unor persoane , care cică sunt importante și chiar contează părerea lor. Dar părerea ta care este ? Este bine ceea ce faci ? Esti bine să te faci de râs și să te distrugi ? Oare chiar e bine ? Adică ,există oameni cărora nu le pasă dacă nu ai 500 like'uri pe facebook , sau dacă nu ai un corp după care toți tânjesc . Dar acei oameni sunt din ce în ce mai puțini. De ce? Pentru că la un moment dat cineva îi face să sufere . Și atunci ei se lasă fără să vrea influențați de cei din jur.

Şi viaţa stă pe loc când ai numai probleme
Și îți dă doar vești rele
Un semn aș vrea să primesc
Câte o să îndur , cât o să trăiesc .
Și visele se adună într-un borcan
Și stau pe gânduri de un an
„Prietenii” mă bârfesc la fiecare colț de drum
Dar nu-i bag în seamă
Mă uit la ei și-mi văd de drum.
Speranțele le am mereu cu mine
Dar sfârșesc să le arunc la începutul lunii pline .
Stau , privesc și tac .
Lumea începe să fie din ce în ce mai rea .
Stând lângă un copac
De curiozitate îmi este plină privirea .
Dar mă și gândesc
Cum de alții reușesc
Să aibă tot ce vor , o viață de poveste
Lumea stă și privește și așteaptă acel moment
Când ai tot ce îți dorești
Ca să îți ia tot pe ce pui tu accent.
                  Gânduri

Introducere .

Merg. Merg. Nu pot zice că merg în somn sau sunt trează . Nu îmi dau seama. Orice obiect pare atât de real dar în același timp... atât de ireal . Dacă ne gândim mai bine , orice lucru din viața noastră pare ireal și atunci când suntem siguri că este real... dispare. Așa cum dispar în întuneric țipetele strigate în pernă pentru a nu te auzi nimeni, plânsetele , gândurile care te macină și nu te lasă să dormi , faptele dureroase făcute de cei la care ții și care te doboară , acele lucruri , pe care eu nu le enumăr acum pentru că sunt prea multe , care noi le ascundem în noi . În întuneric , într-un loc pe care toți îl rănesc fără să știe ... acel loc numit ” inimă „ . Crezând că dacă le ascundem dispar . Pentru ceilalți , da . Dar pentru noi , nu. Pentru că mereu o să ținem minte răul provocat de cineva... și nu fapta bună . De ce ? ... Pentru că acea faptă rea , ne-a făcut să suferim , să facem ce nu ne place , să ne ascundem , să ne închidem în noi . Și aceste lucruri făcute de noi fără să vrem , ne marchează . Iar fapta bună , trece, atât de repede încât nici nu poți să te bucuri de ea......